Cine ne dezinformează?

Publicat de: redactia.aim colaborator AIM Publicat la: 19.05.2009 Citit de: 1627 ori Conţine: 1902 cuvinte	9.90 Apreciază acest articol cu o notă, în  zona galbenă  de la final.	Noutăţi: 1054 Noul tau Smart TV te spioneaza. Afla cum poti preveni asta. 769 Spionaj in casa ta: o noua tehnologie foloseste sunete inaudibile pentru a transmite informatii despre telefonul, calculatorul, televizorul sau tableta ta! 2915 Iluzii anesteziante in care cred romanii, si care blocheaza evolutia si dezvoltarea poporului roman, a societatii romanesti, a Romaniei (1) 1306 Iluzii anesteziante in care cred romanii, si care blocheaza evolutia si dezvoltarea poporului roman, a societatii romanesti, a Romaniei (2) 863 Originea democratiei: o poveste cu tilc 483 Poluarea electromagnetica dauneaza grav sanatatii 1815 Vladimir Putin - agentul trezirii? 6179 Mega-dezvaluiri de documente si dovezi despre Programele Spatiale Secrete si Extraterestri vor avea loc in 2016? 3080 Se intampla ceva extraordinar in lume 1187 «Eu cuget, deci exist» a fost precedat de «eu cuceresc, deci exist» şi mai ales de «eu extermin, deci exist» 1090 Sfaturi practice pentru a rezista manipularilor 875 Recviem pentru un vis - un rocker despre muzica rock 866 Fungii provoaca Alzheimer - infesteaza creierul 4748 VIDEO: Grupul de studii Keshe Romania 904 Desteapta-te, romane! Pe tine insuti! 1277 Stalin a inviat din morti 1377 Vladimir Putin, catre elita occidentala: Timpul jocului s-a terminat... 2258 Generator Free Energy inspirat din textele sacre ale Indiei 1528 Tehnologii sinistre ale controlului mental ce sunt aplicate umanităţii (prima parte) 1981 Tehnologii sinistre ale controlului mental ce sunt aplicate umanităţii (partea a doua) mai multe noutăţi... sau Top 100
Comentate recent:

Abonează-te la Buletinul Informativ AIM pentru a fi anunţat imediat ce sunt publicate noi articole, şi nu numai: uneori, Buletinul Informativ AIM conţine informaţii care NU sunt publicate pe site-ul Active Information Media.


Cine ne dezinformează şi în interesul cui?

de Angela Anghel, Mihai Vasilescu şi Mihaela Gheorghiu

Suntem bombardaţi din toate părţile cu informaţii: televiziune, ziare, radio, reviste, interneţ filme, publicitate, emisiuni de divertisment. Toate aceste mijloace media ne restructurează în permanenţă ideile şi opiniile, valorile şi credinţele, ne influenţează uneori fără să ne dăm seama, înlocuind realitatea cu o imagine deformată despre ea. Ele sunt instrumentele cele mai importante prin care poate fi influenţată percepţia oamenilor asupra evenimentelor. Evidenţ cine deţine aceste mijloace de comunicare are puterea asupra masei de cititori-spectatori. În joc sunt afaceri de milioane de euro şi mai ales imaginea unor mari grupuri economice şi a patronilor lor.

Mass-media din România: petrol, construcţii, politică, băuturi, hoteluri şi...salubrizare

SUA şi monopolul media internaţional impus de ea reprezintă doar modelul dus la extrem pe care celelalte ţări l-au preluaţ în mic. Şi în România tendinţa este aceeaşi ca la nivel mondial: formarea unor mari grupuri care activează în sectoare cât mai diversificate şi deţin cel puţin o televiziune, un radio şi un ziar. La acestea se adaugă, în cazul României, moştenirea epocii comuniste. Casa Scânteii găzduieşte şi astăzi sediile majorităţii ziarelor importante.

Despre problema finanţării ziarelor, posturilor radio şi TV, precum şi despre problema contractelor de publicitate s-a discutat mult. Este greu de crezut că mass-media poate fi obiectivă şi independentă atunci când trăieşte din banii unor companii ce au tot interesul să îşi vândă produsele, să aibe bune relaţii cu anumiţi parteneri cărora le promovează o imagine favorabilă şi să distrugă imaginea altora. Potrivit organizaţiei "Reporteri fără Frontiere" în cel mai recent clasament privind libertatea presei, România s-a plasat pe locul 70 din 140 de ţări, înregistrând o scădere cu aproape 20 de locuri în ultimii doi ani. Trăim într-o epocă în care războiul de imagine este o armă redutabilă.

România are de trei ori mai multe cotidiene decât Ungaria de exemplu, deşi standardul de viaţă şi deci puterea de cumpărare a cititorilor este mult mai scăzută la noi. Din aceste motive ziarele sunt nevoite să reducă foarte mult preţurile, iar profiturile în aceste condiţii le vin doar din publicitate. Statul are şi el influenţe importante, deşi bine mascate. Iată o situaţie aparent absurdă care nu reprezintă altceva decât o formă de finanţare mascată:

"Apar frecvent reclame în presă pentru Aeroportul Internaţional Otopeni, în ciuda poziţiei sale virtuale de monopol şi a faptului că asemenea publicitate nu are un rol informativ. Ministerul Transporturilor este cel mai mare cumpărător de spaţii publicitare, folosind 69 la sută din alocaţia totală făcută de stat pentru publicitate, promovând mai ales ramura de transport mărfuri a companiei de căi ferate (care este, de asemenea, monopol) şi proiecte de lucrări publice pentru drumuri şi calea ferată care au o mică valoare informativă pentru cititor sau relevanţă comercială. Se pare că există o corelare directă cu conţinut editorial deoarece scandalurilor de corupţie de la Ministerul Transporturilor le-a fost acordată o atenţie mai scăzută în comparaţie cu alte ministere, reprezentând doar 6% din totalul materialelor publicate despre acest subiect.

Ministerul Turismului (instituţie inclusă, între timp, în Ministerul Transporturilor - n.r.) îşi face adeseori reclamă în ziare, iar în acest caz problema influenţării conţinutului editorial a fost ilustrată pregnant în luna mai a anului 2003, când ministrul de la acea vreme, Dan Matei Agathon, a ameninţat că va anula toate contractele de publicitate ale ziarului "Adevărul" în cazul în care cotidianul nu va înceta investigaţiile în legătură cu scandalurile de corupţie semnalate în acest departament" (sursa Evenimentul Zilei, noiembrie 2003)

A publica un ziar sau a avea o televiziune implică costuri destul de mari şi automat obţinerea unui profit. Care este acest profit ne spune Sorin Vulpe (foto), director general la Academia Caţavencu, citat într-un articol (nota AIM: Adevărul unui blog) publicat pe siteul Active Information Media: "numeroase instituţii de presă au fost create de oameni de afaceri pentru a-şi proteja interesele. Ziarul era gândit ca un centru de cost. Nu trebuia să producă bani, ci să fie o voce care să transmită un mesaj către cei care puteau să influenţeze afacerile patronului".

Vedem cum în spatele informaţiilor pe care noi le citim, având iluzia că ne informăm, se află de fapt interesele unor mari companii particulare sau de stat care finanţează publicaţiile respective. Noroc că aceste ziare concurează unele cu altele şi mai scapă uneori adevăruri despre maşinaţiunile celorlalţi. Analizând ce scriu unii despre alţii se observă chiar existenţa unor conflicte şi a unor alianţe între diferitele televiziuni şi publicaţii. Trebuie doar să ai răbdarea de a aduna toate aceste informaţii, de a le sintetiza şi de a reface imaginea de ansamblu, lucru pe care cititorii din ziua de azi nu îl fac.

"Adevărul"

În 25 decembrie 1989, Scânteia ? "organul de presă" al P.C.R. şi-a modificat numele în Adevărul. Primul director a fost Darie Novăceanu, un apropiat al FSN. De la fosta Scânteia, Adevărul a moştenit nu numai patrimoniul şi personalul ci şi mentalităţile şi tehnicile de manipulare informaţională a cititorilor. Iată ce spun câteva personalităţi despre acest ziar:

"Adevărul a devenit cea mai calificată şi influentă instituţie de manipulare a opiniei publice în sensul că a pecetluit în scris şi în tiraj de masă punctul oficial al propagandei dorite la vârf. [..]Nu am văzut niciodată un ziar atât de sofisticat în manipularea şi intoxicarea opiniei publice. [..] Doar un fir roşu între Adevărul şi surse SRI explică scurgerea de date" (Gabriel Andreescu într-un editorial Ziua)

"PSD, fiind urmaşul de drept al Partidului Comunisţ tot timpul a privit Adevărul ca pe ziarul lui. Dom?ne, asta e Scânteia, ăsta e ziarul PCR" (Cristian Tudor Popescu într-un interviu publicat în Jurnalul Naţional)

"PSD n-ar fi putut concepe nici în laborator ceva mai limpede şi mai vitribilant pentru vremurile sale de opoziţie" (Nicolae Cristache, Lumea Magazin)

Din 1991 în România a început privatizarea. Zvonurile spun că a existat o înţelegere între Darie Novăceanu şi Petre Roman (prim-ministru la acea vreme) ca Adevărul să treacă printr-o falsă privatizare care ar fi dat impresia că este deschisă tuturor angajaţilor, dar în realitate ar fi făcut ca ziarul să rămână tot în mâna unor apropiaţi ai puterii. S-ar putea zice că este doar un zvon, dar din păcate lucrurile chiar aşa s-au petrecut.

Printr-o Hotărâre de Guvern, Adevărul s-a privatizat şi patrimoniul Scânteia a trecut în patrimoniul SC Adevărul SA. 60% dintre acţiuni au fost împărţite membrilor redacţiei care au luat fiecare între 1 şi 10 acţiuni în funcţie de vechime şi poziţia ierarhică şi 40% au fost vândute unor persoane din afara redacţiei. La începuţ căci în câţiva ani s-a ajuns acolo unde trebuia: în 2001 Dumitru Tinu (foto) a ajuns să deţină 70% din SC Adevărul.

O stranietate care se practica la acest ziar era faptul că prin intermediul firmei S.C.Colosal Import-Export redactorii primeau comisioane ca agenţi publicitari dacă aduceau reclame pentru ziar (ceea ce însemna ca semnatarul unui articol trăia de fapt din comisioanele primite de la diverse companii, despre care avea tot interesul să scrie de bine pentru a-i avea drept clienţi). Gardianul scria în 2003: "Tinu a avut o politică editorială ce i-a permis de-a lungul timpului să îşi îndatoreze oameni din întregul spectru politic şi economic".

După controversele privind moartea lui Dumitru Tinu, procesele privindu-l pe fiul său neligitim Andrei Iucinu şi lupta între copiii săi pentru a conduce Adevărul, în martie 2005 izbucneşte un nou scandal. Cristian Tudor Popescu (foto), redactorul şef care a condus ziarul după moartea lui Tinu şi redactorii şefi adjuncţi Adrian Ursu, Bogdan Chirieac şi Lelia Munteanu îşi dau demisia, urmaţi fiind de alţi 80 de angajaţi. De ce? Liviu Avram, fost angajat al ziarului spune că în permanenţă existau presiuni privind conţinutul articolelor: "Au fost materiale care n-au intrat niciodată, dar nu mi s-a explicat de ce anume şi nici n-am încercat să forţez eu lucrurile pentru că aşa funcţiona acolo, predai textul şi după aceea se hotăra ce se întâmpla cu el!"

În prezent Corina Drăgotescu, fostul redactor al departamentului politic a fost numit redactor şef. Anterior ea lucrase la TVR Internaţional unde făcea revista presei, apoi ca moderatoare la TVR 1 în timpul campaniei prezidenţiale din 2000. Gurile rele spun că are o fetiţă cu Tinu, relaţie care ar explica propulsarea ei rapidă în presă.

Să vedem cine este Dumitru Tinu. Vechi angajat de la Scânteia, Dumitru Tinu era omul de presă al lui Ceauşescu. Fusese multă vreme corespondent despre evenimente externe, participa la conferinţe internaţionale importante într-o vreme în care nu oricine putea ieşi din ţară. "Cel puţin un deceniu el a funcţiont şi pe postul de expert în politică externă a României. În acei ani, scria referate, chiar luări de poziţie şi cuvântări ale mai marilor vremii", spune Cornel Nistorescu într-un interviu.

După cum vedem "înainte" Tinu nu era un simplu ziarist. Iar "după" a ajuns preşedintele Clubului Român de Presă, funcţie pe care a deţinut-o până în 2003 când a murit într-un accident de maşină foarte controversat. Semnificativ este faptul că pentru a obţine averea pe care a acumulat-o în 10 ani, Tinu ar fi trebuit să câştige net 2 miliarde şi 100 milioane pe lună. Cam mulţ lucru care înseamnă că altcineva l-a finanţat. În 2005 la Registrul comerţului structura declarată a acţionariatului era: 83% Ana Maria Tinu - fiica lui Dumitru Tinu, 10% Ion Lazăr, fost ziarist la Adevărul (miliardar şi proprietar al hotelului Caro) şi restul acţionari minoritari. Un articol publicat în Academia Caţavencu în martie 2005 arată că în realitate cei 83% deţinuţi pe faţă de Ana Maria Tinu sunt împărţiţi în felul următor:

- 51% Fatih Taher (om de afaceri acţionar la Mariott 30%, hotelurile Orizont şi Palace Bucureşti, Laminorul Român, AGI - România Asigurări, Fabrica de ciocolată Excelent)
- 22% Ana Maria Tinu
- 10% Viorel Hrebenciuc (foto)

Deşi amestecul lui Taher şi al lui Hrebenciuc a fost vehement negat de Adevărul din motive lesne de înţeleş totuşi între cei 3 existau strânse relaţii de prietenie şi afaceri. Fatih Taher povestea chiar într-o intervenţie telefonică la emisiunea Naşul pe B1 TV: "Dumitru Tinu a fost pentru mine nu numai un prieten, a fost un frate (oare ce fel de frate?!). La fiecare 2-3 zile când termina ediţia dl Tinu venea la mine... dacă dl Tinu avea nevoie, dacă îmi cerea îi dădeam bani, da, noi aveam o înţelegere clară."

Peter Sragher, fost redactor al departamentului politic îşi aminteşte că în 1994 a fost o campanie de presă împotriva omului de afaceri Fatih Taher, iar Adevărul nu a publicat despre acest subiect decât articole neutre şi pe ultimele pagini, deşi erau subiecte demne de prima pagina. În acest timp Taher cumpăra spaţii mari de publicitate în ziar! Iar Dumitru Tinu era în consiliul de administraţie de la Marriott unde Taher deţinea 30% din acţiuni şi era (Tinu) plătit cu un salariu de câteva mii de euro pe lună.

Cât despre Viorel Hrebenciuc, într-un interviu acordat Jurnalului Naţional în decembrie 2004, Cristian Tudor Popescu povesteşte că: "Influenţa lui Viorel Hrebenciuc este evidentă prin încercările lui de a determina anumite direcţii în ziar[?]. Eu l-am moştenit pe domnul Hrebenciuc de la domnul Tinu. Domnul Hrebenciuc a fost prieten intim cu Dumitru Tinu. Am încercat să mă descurc cu el, deşi nu aveam nici un chef".

În partea a II-a, despre "Curierul Naţional" - B1 TV, "Evenimentul Zilei" - "Libertatea" - "Pro Sport" - "Capital" - "Unica", "Jurnalul Naţional" - Antena 1 - Antena 3 - Radio Romantic - Săptămâna Financiară - Gazeta Sporturilor




Abonează-te la Buletinul Informativ AIM pentru a fi anunţat imediat ce sunt publicate noi articole, şi nu numai: uneori, Buletinul Informativ AIM conţine informaţii care NU sunt publicate pe site-ul Active Information Media.

• Recomandări

Vezi mai jos şi alte articole recomandate.

Vă rugăm să apreciaţi acest articol cu o notă, în  zona galbenă  de mai jos. Arătaţi-le celorlalţi vizitatori aprecierea dvs. pentru acest articol.

Alege o notă de mai jos: nota 10 nota 9 nota 8 nota 7 nota 6 nota 5 nota 4

Articolele originale publicate de AIM se află sub incidenţa licenţei tip "Creative commons", adică: • Preluarea materialelor este permisă (chiar şi pe forumuri) dar trebuie să fie însoţită de menţionarea sursei (http://roaim.co.nr); • Preluarea materialelor în scopuri comerciale este permisă doar cu anunţarea şi aprobarea prealabilă a AIM. • Dacă alteraţi, transformaţi sau reconstruiţi un alt material pe baza informaţiilor furnizate, puteţi distribui munca rezultată doar ?n condiţiile unei licenţe identică cu prezenta.

Despre autor Redactia AIM a preluat acest articol de la yogaesoteric.net

Recomandări:

Pensie de 1500 EUR după numai 1 an de lucru Aţi observat că politicienii noştri se luptă ca nebunii să intre în administraţia Uniunii Europene? Ştiţi de ce? Pentru că pensionarea la vârsta de 50 de ani, cu 9.000 de euro pe lună, pentru funcţionarii Uniunii Europene a fost aprobată! Cine plăteşte? nota 9.98 din 1714 vizite

Peste 2000 vizite Suveranitatea Europei a dispărut Drepturile suverane ale europenilor ca cetăţeni ai statelor naţionale s-au dizolvat odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009. nota 9.48 din 2585 vizite

Cele mai comentate articole: