Zbor prin efect anti-gravitaţional 2

Publicat de: recons colaborator AIM Publicat la: 12.11.2010 Citit de: 2803 ori Conţine: 2122 cuvinte	9.04 Apreciază acest articol cu o notă, în  zona galbenă  de la final.	Noutăţi: 1054 Noul tau Smart TV te spioneaza. Afla cum poti preveni asta. 769 Spionaj in casa ta: o noua tehnologie foloseste sunete inaudibile pentru a transmite informatii despre telefonul, calculatorul, televizorul sau tableta ta! 2915 Iluzii anesteziante in care cred romanii, si care blocheaza evolutia si dezvoltarea poporului roman, a societatii romanesti, a Romaniei (1) 1306 Iluzii anesteziante in care cred romanii, si care blocheaza evolutia si dezvoltarea poporului roman, a societatii romanesti, a Romaniei (2) 863 Originea democratiei: o poveste cu tilc 483 Poluarea electromagnetica dauneaza grav sanatatii 1815 Vladimir Putin - agentul trezirii? 6179 Mega-dezvaluiri de documente si dovezi despre Programele Spatiale Secrete si Extraterestri vor avea loc in 2016? 3080 Se intampla ceva extraordinar in lume 1187 «Eu cuget, deci exist» a fost precedat de «eu cuceresc, deci exist» şi mai ales de «eu extermin, deci exist» 1090 Sfaturi practice pentru a rezista manipularilor 875 Recviem pentru un vis - un rocker despre muzica rock 866 Fungii provoaca Alzheimer - infesteaza creierul 4748 VIDEO: Grupul de studii Keshe Romania 904 Desteapta-te, romane! Pe tine insuti! 1277 Stalin a inviat din morti 1377 Vladimir Putin, catre elita occidentala: Timpul jocului s-a terminat... 2259 Generator Free Energy inspirat din textele sacre ale Indiei 1528 Tehnologii sinistre ale controlului mental ce sunt aplicate umanităţii (prima parte) 1981 Tehnologii sinistre ale controlului mental ce sunt aplicate umanităţii (partea a doua) mai multe noutăţi... sau Top 100
Comentate recent:

Abonează-te la Buletinul Informativ AIM pentru a fi anunţat imediat ce sunt publicate noi articole, şi nu numai: uneori, Buletinul Informativ AIM conţine informaţii care NU sunt publicate pe site-ul Active Information Media.


[urmare din prima parte]

Atunci am alunecat înapoi, dar nu spre orăşelul academiei, ci mai în dreapta spre Tolmaciovo, pentru a încâlci posibilii martori oculari. La jumătate de drum spre acest aeroport, deasupra unor câmpuri întunecate, unde sigur nu era nimeni, am cotit spre casă...

În ziua următoare nu am putut să mă scol din pat. Noutaţile transmise la TV şi din ziare erau periculoase pentru mine. Titlurile "OZN deasupra zonei Zatulinka", "Iarăşi extratereştriţ" vorbeau în favoarea descoperirii zborului meu. Şi încă cum! Unii au observat sfere luminescente sau discuri, chiar câteva...! Frica are ochi mari.

Alţii afirmau că a zburat o "farfurie" adevărată cu iluminatoare şi raze... Nu exclud şi prezenţa altor fenomene pe lângă zborul meu. Cu atât mai mult că "recolta" de OZN în 1990 a fost bogată în Siberia, Malicik şi în special în Belgia, unde în noaptea de 31 martie (conform ziarului "Pravda"), inginerul Marcel Alferlan, a filmat timp de 2 min un triunghi "extraterestru" (gravitoplan).

Conform concluziei savanţilor belgieni acestea sânt "obiecte materiale cu posibilitaţi enorme ce nu pot fi create de nici o civilizaţie". Oare chiar de "nici una", domnilor savanţi belgieni? După presupunerea mea, panourile-filtre gravitaţionale (sau bloc-panourile) ale acestor aparate au fost lucrate pe Pamânt, însă la o bază solida şi autoritară, spre deosebire de aparatul meu.

Am avut acelaşi gând, în ceea ce priveşte forma triunghiulară a panoului, care este mai eficace şi mai sigură. Totuşi am optat pentru forma de patrulater, deoarece este mai pliantă şi aminteşte de o valiză, care nu trezeşte suspiciuni. Evenimentele din Belgia si Nalicin nu au nici o legătură cu mine.

Am folosit descoperirea mea doar pentru vizitarea parcurilor entomologice. Astfel de parcuri, care îmi sânt asemeni copiilor, mai importante decât orice invenţii tehnice, sânt 11: din care 8 în regiunea Omsk, unul la Voronezh , două în Novosibirsk.

De fapt, au fost şase la Novosibirsk, create, sau mai bine zis salvate, de mine şi familia mea. Astfel de acţiuni nu sânt tolerate de academia agricolă (unde se folosesc acum preparate chimice), nici de societatea protecţiei naturii, nici de comitetul protecţiei naturii, care nu au dorit să-mi acorde ajutor în protecţia naturii, a acestor mici parcuri distruse de oameni răi şi mărginiţi.

Imi continui calea spre apus. În urma mea rămân câmpuri multicolore dreptunghiulare, pădurici cu contururi ciudate şi umbrele albastre ale norilor. Viteza cu care mă deplasez este destul de mare, dar nu-mi vâjâie vântul în urechi, deoarece câmpul protector de forţă al platformei a "tăiat" din spaţiu o coloană invizibilă ce pleacă în sus şi care elimină atracţia terestră.

Se pare că în timpul zborului spaţiul se deschide în calea platformei şi apoi se închide după ea. Probabil că aşa se explică invizibilitatea aparatului şi "călăreţului" de pe el, sau vizibilitatea parţial deformată (aşa cum s-a întâmplat deasupra zonei Zatulinka).

Protecţia faţă de atracţia terestră este incompletă. Dacă deplasezi capul cu puţin înainte pot fi simţite undele vântului ce au aromă de hrişcă şi alte plante ce cresc pe câmpiile siberiene. Elevatorul de la Idilicul rămâne lângă calea ferată, undeva departe spre stânga şi încep coborârea deasupra şoselei, iniţial convingându-ma de invizibilitatea mea. Platforma şi figura mea nu lasă umbră pe pământ (dar uneori umbra totuşi apare).

Iată trei baieţaşi culeg pomuşoare. Cobor platforma şi trec în zbor pe lângă ei, dar nu observ nici o reacţie, deci sânt invizibil. Ei şi evident, nu pot fi auzit, deoarece în cazul principiului de zbor în spaţiu "ce se deschide şi se închide" aparatul nu produce sunete, din cauza lipsei frecării de aer.

Călătoria nu a durat mult, doar ~ 40 minute. Acum simt cât îmi sânt de obosite mâinile, picioarele, capul, deoarece trebuie să pastrez poziţia verticală pe mica mea platformă de care sânt legat cu o curea de siguranţă.

Pot să mă deplasez mai rapid, dar nu risc, din cauza nesiguranţei şi dimensiunilor mici ale aparatului. Iarăşi decolez. Curând apar semnele cunoscute: intersecţia, pavilionul pentru pasageri pe dreapta soselei. Urmează vreo cinci kilometri pâna la stâlpii portocalii ce îngrădesc rezervaţia care a împlinit, să nu crezi!, 20 de ani.

Am protejat această primă rezervaţie a mea de pericole de tot soiul, birocraţi, avioane cu chimicale, pojar etc... Această ţară a insectelor este vie şi înfloreşte acum! Am obosit şi am frânat, ceea ce se efectueaza prin auto dislocarea filtrelor de sub cutia platformei.

Văd deja desişul bogat al morcovului salbatic, caciuliţele albe se deosebesc foarte bine şi sânt asemeni unor sfere brodate. Ele sânt presărate cu insecte. Sufletul este inundat de fericire, care face să-mi dispară ultima urmă de oboseală, doar am reuşit să păzesc bucăţica de pământ de aici, fie doar de 7 hectare suprafaţă, tocmai 20 ani, de oameni ce cosesc iarba, de vite etc.

Stratul de sol atinge pe alocuri 14 cm, au aparut specii de insecte dispărute demult din zona aceasta, plante (scorţoneră, care dimineaţa are aroma de ciocolată etc.). Aroma puternică de morcov sălbatec, caracteristică doar poienei Medii de după gardul rezervaţiei, îmi produce o nouă avalanşă de fericire şi-mi anunţă o apropiată întâlnire cu lumea insectelor.

Iată-le, sânt bine vizibile, chiar de la 10 m înălţime, pe umbreluţele bogate şi sferele brodate de angelică şi morcov salbatic: fluturi oranj, plutesc libelule portocalii şi albastre, strălucind la soare. Am coborât lin mai jos şi iată brusc apare umbra mea întunecată, invizibilă până atunci, care pluteşte lin deasupra plantelor şi tufişurilor.

Nu-mi este frică, pentru că nu este nimeni pe şosea cam la 300 m spre nord de rezervaţie, lipsesc pentru moment automobile. Pot să cobor liniştit pe pământ. Iată tulpinile plantelor mai înalte au început a foşni pe suprafaţa platformei.

Înainte de a ateriza pe acest deluşor, cuprins de un val de bucurie, cu o mişcare de manşon, determin platforma să zboare vertical în sus. Repede se îndepărtează pământul, totul devine mic: poieniţele şi gardul rezervaţiei, păduricile şi câmpiile din jur; orizontul se pare că formează o concavitate enormă, astfel încât devine vizibilă calea ferata de la 2 km spre stânga, apoi satele Rosslavka şi Iesnoi; fermele de vaci, toate încercuite de un inel galben de paie şi bălegar uscat, departe spre est, unde pleacă linia de cale ferată (nu înţeleg de ce, dar este dreaptă asemeni unei săgeţi), sânt căsuţe mici şi cubul gării Iunino, cam la 6 km de rezervaţie; mai departe se întinde Kazakstan-ul, peste care se aşterne ceaţa albăstruie.

Plutesc deasupra Isilculiei, ţara tinereţii mele, deloc identică cu cea de pe harţi şi planuri, ci vie, fără margini, presărată cu insuliţele întunecate ale păduricilor, umbrele norilor, petele deschise ale lacurilor.

Discul enorm al Pământului îmi pare tot mai concav. Nu am identificat până acum cauza acestei iluzii. Urc tot mai sus iar norii enormi rămân jos. Cerul nu e la fel cum pare de jos ci albastru închis. Câmpiile vizibile de aici sânt acoperite cu ceaţă albăstruie şi se estompează tot mai mult. Îmi pare rău că nu pot să-l iau, cel puţin odată, pe nepotul Andrei.

Are 4 ani şi platforma ne-ar ridica, dar riscul este mare... Vai, am şi uitat, acolo jos, pe poiana, lăsam umbra, deci pot fi văzut de mii de oameni, deoarece e ziuă. Se poate întâmpla să ma vadă sub formă de "disc", patrulater sau în cel mai rău caz, pe mine personal...

Chiar înaintea mea se aude un avion mărfar, ce creşte rapid în dimensiuni şi deplasându-se spre mine. Acum văd luciul metalic, pulsaţia roşie a beculeţului. Repede în jos! Frânez brusc, cotesc, acum Soarele luminează la ceafa mea. Oblic în jos, pe peretele enorm al unui nor orbitor de alb, trebuie să fie umbra mea.

Însă ea lipseşte. Este vizibil doar un inel strălucitor multicolor, cunoscut de toţi piloţii, care a alunecat pe suprafaţa norului, în jos, întrecându-mă. Deci nu am fost observat. O idee m-a vizitat atunci (se pare că imaginaţia este trezită de un astfel de zbor "în cădere", cu toate că este incomod din punct de vedere tehnic şi fizic): posibil nu sânt singurul din cei 5 miliarde de oameni ce a făcut astfel de descoperire. Aşa aparate de zbor, cu acelaşi principiu, sânt testate şi zboară de mult. Sânt create la uzine, şi independent, asemeni mie.

Toate platformele cu proprietate de ecranare au capacitatea de a deveni uneori vizibile, căpătând diverse forme. Se pot transforma şi piloţii fiind văzuţi ca extratereştri humanoizi în costume argintii sau verzi şi mici, sau plaţi, asemeni unui carton (Voronezh ,1989) etc. De fapt aceştia sânt constructori ai platformelor ce le experimentează.

Aş vrea să dau un sfat celor ce studiind insectele vor întâlni asemenea fenomen şi vor începe construcţia unui "gravitoplan" (sânt convins că fără ajutorul insectelor astfel de descoperire nu se poate efectua). Este bine să zbori doar pe timp frumos, vara; se va evita ploaia, furtuna; la înălţime nu prea mare şi distanţe moderate; nu se va lua nici un obiect de la locul aterizarii; construcţia să fie maxim eficienta; vor fi evitate localităţile populate, transportul, oamenii.

Este foarte binevenită, în acest sens, o poieniţă îndepărtată de locuinţele umane. Altfel, pe o distanţă de câţiva zeci de metri, pot avea loc fenomene de deplasare inexplicabilă a lucrurilor casnice, deconectari sau conectari, aprinderea acestora.

Nu pot să explic aşa fenomene, dar se pare ca sânt o urmare a devierii temporale. În timpul zborului sau aterizării nu vor fi pierdute sau scăpate lucruri, particule etc. Să ne amintim de "fenomenul din Dalinegorsk", 29 ianuarie 1986, tragic pentru experimentatori.

Atunci, pe un teritoriu vast au fost împrăştiate detalii ale aparatului, iar de la filtrele gravitaţionale microporoase au rămas doar mici resturi, care nu se supuneau unei analize chimice. Vă puteţi aminti că insectele colectate de mine "acolo" dispăreau "aici" din eprubeta, iar în eprubetă se forma un orificiu?

Astfel de orificii erau identice cu acele apărute pe neaşteptate în apartamente sau oficii, uneori sub formă de "lanţ", pe câteva ferestre sau etaje. Diametrul din exterior este de 3-5 mm, în interior formează o pâlnie de 6-15 mm. Unele din orificii sânt topite pe margini sau colorate cu cafeniu, la fel ca în cazul transportarii insectelor în eprubeta, descrise de mine.

Anterior presupuneam că astfel de orificii sânt produse de fiinţe micro plasmatice invizibile cu durata scurtă de viaţă, asemănătoare unor microfulgere sferice. Acum ştiu că sânt cauzate de particule şi praf dispersate din neatenţie în timpul zborului unor aparate asemănătoare celui construit de mine.

Imaginile orificiilor pe care le puteţi vedea în această carte au fost efectuate de mine în orăşelul academic al oraşului Novosibirsk. Se pot prezenta oricui doreşte. Au apărut în perioada 1975-1990 şi nu sânt legate de experienţele mele, cu excepţia ultimului zbor.

Sânt convins că o parte din descrierile OZN sânt de fapt platforme, alte părţi mari ale aparatelor, întâmplător sau intenţionat aruncate în afara câmpului activ, de către constructori. Aemenea părţi pot genera multe necazuri, în cel mai bun caz pot provoca o serie de povestiri fantastice în ziare, uneori sub forma de "comentarii" ştiinţifice.

De ce nu vreau să divulg esenţa descoperirii mele? În primul rând pentru că trebuie să ai timp, forţă pentru a aduce dovezi. Aşa ceva nu am. Am acumulat destulă experienţă în acest domeniu pe când studiam efectul structurilor cavitare. Rezultatul în cazul ESC a fost: "În ceea ce priveşte cererea patentului pentru descoperire, nu este posibilă colaborarea cu D-voastră".

Sânt sigur că, chiar dacă aş fi activat aparatul şi aş fi zburat până la plafon în cabinetul acelei persoane, reacţie nu aş fi obţinut, ba chiar m-ar fi alungat din cabinet ca pe un magician. Voi, cei tineri, înlocuiţii mai repede pe cei "ce făptuiesc" acum!

A doua cauză a păstrării secretului meu, este obiectivă. Structuri antigravitaţionale am descoperit doar la o specie de insecte din Siberia. Nu voi numi nici ordinul căruia îi aparţin. Posibil că sânt pe cale de dispariţie, acea izbucnire fiind ultima de acest gen. Pot avea oare garanţia, dacă voi indica genul şi specia, că oameni amatori în biologie, puţin oneşti, afacerişti, nu se vor avânta să caute prin văi, câmpuri, pentru a culege ultimele exemplare ale acestei Minuni a Naturii?

Ei nu se vor opri, chiar dacă va fi necesar să caute pe sute de km, să are sute de poieniţe. Prea ademenitoare este captura! Cum să nu! Fie ca pentru voi, oameni necinstiţi, tot ce am povestit aici, să ramâna SF. Natura nu va revela acest secret unora ca voi. Nu-l veţi obţine cu forţa. Ca garanţie servesc acele câteva milioane specii de insecte care mai locuiesc, încă, pe planetă.

Calculaţi care este probabilitatea întâlnirii cu Neobişnuitul, chiar dacă veţi studia o oră fiecare specie. Vă doresc multă răbdare şi viaţă lungă, pentru că chiar fără zile de odihna şi cu un regim de 8 ore de lucru, va fi nevoie de 1000 de ani, de memorie şi vedere impecabile. [continuare în partea a treia]




Abonează-te la Buletinul Informativ AIM pentru a fi anunţat imediat ce sunt publicate noi articole, şi nu numai: uneori, Buletinul Informativ AIM conţine informaţii care NU sunt publicate pe site-ul Active Information Media.

• Recomandări

Vezi mai jos şi alte articole recomandate.

Vă rugăm să apreciaţi acest articol cu o notă, în  zona galbenă  de mai jos. Arătaţi-le celorlalţi vizitatori aprecierea dvs. pentru acest articol.

Alege o notă de mai jos: nota 10 nota 9 nota 8 nota 7 nota 6 nota 5 nota 4

Articolele originale publicate de AIM se află sub incidenţa licenţei tip "Creative commons", adică: • Preluarea materialelor este permisă (chiar şi pe forumuri) dar trebuie să fie însoţită de menţionarea sursei (http://roaim.co.nr); • Preluarea materialelor în scopuri comerciale este permisă doar cu anunţarea şi aprobarea prealabilă a AIM. • Dacă alteraţi, transformaţi sau reconstruiţi un alt material pe baza informaţiilor furnizate, puteţi distribui munca rezultată doar ?n condiţiile unei licenţe identică cu prezenta.

Despre autor Colaborator AIM

Recomandări:

Pensie de 1500 EUR după numai 1 an de lucru Aţi observat că politicienii noştri se luptă ca nebunii să intre în administraţia Uniunii Europene? Ştiţi de ce? Pentru că pensionarea la vârsta de 50 de ani, cu 9.000 de euro pe lună, pentru funcţionarii Uniunii Europene a fost aprobată! Cine plăteşte? nota 9.98 din 1715 vizite

Peste 2000 vizite Băncile centrale nu dispun de aur fizic O ştire recentă ne anunţă că Germania a demarat o investigaţie oficială pentru a verifica dacă aurul său se află încă depozitat la băncile centrale ale ţărilor partenere. Aurul fizic din lume este furat şi îndepartat din depozite. nota 9.95 din 2646 vizite

Cele mai comentate articole: