2015: Efecte dezastruoase ale politicii impuse de clica din varful francmasoneriei mondiale (partea a II-a)


Urmare din prima parte

Cel de-al Treilea Război Mondial ne bate la uşă?

Probabil că majoritatea dintre noi au auzit de grupul masonic G20, care oficial este un forum ce a fost creat în anul 1999, după crizele din Asia şi Rusia, pentru a reuni economiile dezvoltate şi economiile statelor în curs de dezvoltare. Cu ocazia ultimului G20 (noiembrie 2014), unde nici de data aceasta nu s-a petrecut nimic în beneficiul populaţiei, s-a remarcat încrâncenarea faţă de Putin, care a fost prezentat de către mass-media occidentală ca fiind un demon sau chiar Antihrist în persoană. Cu toate acestea, rămânând neclintit, Putin nu a răspuns provocărilor, nici celor venite din partea primului ministru britanic David Cameron, care a calificat comportamentul lui Putin ca fiind hitlerist, şi nici altor atitudini provocatoare.



Bineînţeles, problema este un pic mai complexă decât ne putem închipui la prima vedere. Jocul puterilor în lume este în plină desfăşurare. În cartea sa, Marele Eşichier, apărută în 1997, Zbigniew Brzezinski, a descris hegemonia Statelor Unite, devenită de netăgăduit după prăbuşirea URSS-ului. În opinia lui Brzezinski, „prăbuşirea în 1991 a Uniunii Sovietice, după cea a sistemului comunist european (1989), a pregătit terenul unei Noi Ordini Mondiale în care Statele Unite exercită o hegemonie absolută pentru o durată nedeterminată de timp”. Rolul de arbitru pe care îl joacă Statele Unite este acum asigurat. În opinia lui, victoria este totală şi ar fi nevoie de cel puţin un sfert de secol sau poate chiar de mai mult pentru ca un stat precum China să devină o adevărată putere. „Niciun alt stat nu ar putea să pună sub semnul întrebării supremaţia Statelor Unite pentru următorii 30 de ani, în cele patru dimensiuni ale acesteia: militară, economică, tehnologică şi culturală.”

Totuşi, în această perioadă au apărut şi alte forţe, care sunt gata să se opună dorinţei de hegemonie a SUA. Una dintre acestea este China.

În vreme ce statele occidentale, disperate din cauza declinului pe care îl înregistrează, îşi caută duşmani pe care să-i atace, statele din BRICS (un grup de state care devin din ce în ce mai puternice şi care au un cuvânt de spus în ceea ce priveşte politica mondială) îşi fac proiecte, lucrează împreună şi avansează rapid. Astfel, China propune soluţii prin intermediul preşedintelui său, Xi Jinping, care, în data de 15 noiembrie, a făcut apel la populaţie pentru realizarea unor eforturi în vederea creării şi împlinirii visului locuitorilor din zona Asia-Pacific. În opinia lui Xi Jinping, astfel de proiecte urmează tendinţa către pace, dezvoltare şi cooperare reciprocă benefică şi necesită eforturi conjugate pentru prosperitatea şi progresul regiunii. Economia chineză şi-a accelerat ritmul, cunoscând în ultimii ani o creştere rapidă. Structura economică a cunoscut în mod constant o seamă de îmbunătăţiri, iar economia este din ce în ce mai mult pusă în mişcare de inovaţii şi mai puţin de investiţii. Investiţiile chineze în străinătate ar trebui să atingă 1.250 de miliarde de dolari în următorii 10 ani.

Cooperarea între Beijing şi Moscova îngrijorează Occidentul

Toate semnele arată că Statele Unite şi aliaţii lor europeni s-au lansat într-o adevărată cruciadă anti-rusească. Se ştie deja că revoluţiile portocalii şi cele ale Maidanului au fost create în mod artificial pentru a destabiliza Ucraina, care este din punct de vedere istoric un stat slav, o piesă importantă în marea Rusie a Ecaterinei a II-a şi apoi a Imperiului Sovietic, dar şi un pion al SUA ce poate favoriza întreprinderile americane de pe piaţă. Ucraina este totodată şi un element de întreţinere a tensiunilor cu vecinul rus. Ce altceva ar fi putut să facă Rusia, dacă nu să reacţioneze pentru a-şi apăra interesele în regiune? Am putea, de altfel, să salutăm atitudinea moderată a regimului lui Vladimir Putin, care nu a dat curs niciuneia dintre numeroasele provocări la care a fost supusă. Ce să mai spunem despre sancţiunile impuse Rusiei? Acestea nu au transformat nimic din datele problemei, ci doar i-au determinat pe ruşi să apeleze la alţi furnizori, neeuropeni, pentru a-şi găsi astfel un colac de salvare. Marii perdanţi ai acestor măsuri de represiune au fost pur şi simplu agricultorii şi industriaşii europeni, care au pierdut în mod semnificativ o piaţă care era foarte profitabilă.

Pe 9 noiembrie 2014, Rusia şi China au semnat un acord-cadru cu privire la livrarea gazului natural rusesc la Beijing, prin „coridorul de vest”, pornind de la zăcămintele de gaz din vestul Siberiei. În luna mai a anului trecut, Moscova a acceptat să livreze în fiecare an Chinei 38 de miliarde de metri cubi de gaz, un acord în valoare de 400 de miliarde de dolari pe 30 de ani. Aceste tensiuni dintre NATO şi Rusia au făcut ca Putin să se apropie de China, semnând un parteneriat strategic care se bazează pe şase axe majore, între care energia, afacerile şi comerţul (ambele ţări având intenţia de a-şi întări schimburile reciproce, aducându-le de la valoarea actuală de 90 miliarde dolari pe an la o valoare de 200 miliarde dolari pe an în 2020), tehnologiile de vârf, cooperarea în industrie şi în finanţe şi totodată în domeniul militar. China şi Rusia au hotărât să realizeze exerciţii militare comune, a căror frecvenţă şi amploare sunt din ce în ce mai ridicate. Statele lor majore sunt strâns coordonate şi, de altfel, Rusia şi-a reluat vânzarea de arme şi de tehnologie către China.

Este de la sine înţeles faptul că americanii nu văd cu ochi buni această apropiere dintre China şi Rusia, apropiere care ar putea să conducă la crearea unei entităţi comerciale şi industriale de primă importanţă. Rusia este o ţară bogată în materii prime de gaz şi petrol, iar China posedă o dinamică industrială fără concurenţă. Această alianţă strategică ar putea astfel să domine pe termen mediu întreaga planetă. Aşadar, în aceste condiţii, ne putem întreba dacă în Ucraina se apără drepturile omului sau doar business-ul american. Obama şi Statele Unite joacă această carte a Ucrainei pentru a destabiliza Kremlinul. Acest joc este periculos, întrucât mulţi autori şi analişti politici pun deja sub semnul întrebării posibilitatea Occidentului de a se opune unei alianţe cum este cea formată de China şi Rusia la un loc.

În opinia economistului francez Jacques Sapir, adevăratele mize sunt altele. El denunţă lipsa de viziune a Occidentului: „La acest summit (G20), statele NATO au urmărit crearea acestei divergenţe. Însă, pe termen lung, ea constituie un adevărat pericol. Această divergenţă produce în realitate o nouă scindare a lumii, scindare ale cărei consecinţe nefaste riscă să fie semnificative. Pericolul este acela că politica americană, pentru că, în fapt, despre ea este vorba, este pe cale să genereze o ruptură între acele state care tind să graviteze în jurul puterii formate de Rusia şi China şi statele aflate sub influenţa americană. Este un joc atât periculos, cât şi stupid, căci toată lumea ştie că Statele Unite se află în declin. Şi nu aceasta este metoda de a ieşi din criză. (…) Necesitatea unei cooperări la scară largă este evidentă. Este invocată ideea că Rusia ar vrea să reconstituie puterea de altădată a URSS-ului. În consecinţă, se doreşte ca acest proiect să fie «blocat», iar aceasta justifică în opinia Occidentului violenţa opoziţiei pe care acesta o manifestă faţă de regimul lui Vladimir Putin. Adevărata miză pentru următorii 30 de ani este însă alianţa dintre China şi Rusia. Pe de altă parte, este important să ştim dacă statele pe care le numim BRICS vor ajunge să constituie un front coerent opozabil politicii americane. Restul este literatură. De proastă calitate.”

Este evident că statele din BRICS sunt pe cale să arunce în aer fundamentele sistemului pus la punct la Breton Woods, hegemonia dolarului fiind din ce în ce mai mult contestată. Preşedintele chinez consideră chiar că aceste state ar trebui să participe activ la cooperarea internaţională multilaterală şi să-şi facă auzită vocea în guvernarea economică mondială. China şi 20 de alte state au semnat, de altfel, pe 24 octombrie 2014, un protocol de acord care vizează crearea unei bănci regionale specializate în finanţarea infrastructurilor şi concepută ca o alternativă la Banca Mondială. India, Singapore, Kazahstan, Pakistan, Vietnam şi Qatar figurează printre cele 21 de ţări semnatare. Ne apropiem, oare, în curând de sfârşitul FMI-ului şi a supremaţiei dolarului?

Declinul programat al unui Occident ce a ajuns deja să fie lipsit de cele mai elementare repere morale

Kishore Mahbubani, profesor universitar şi diplomat din Singapore a realizat recent o analiză a situaţiei lumii. Acesta afirmă că centrul Lumii s-a mutat în Asia. El aşază, de asemenea, Occidentul la locul său, amintindu-i de lipsa sa de morală, de dispreţul său complet nefondat faţă de celelalte naţiuni, de prostul obicei de a-şi modifica „propriile valori” atunci când interesele sale sunt în joc.



Drept răspuns, se pare că Statelor Unite şi aliaţilor europeni ai acestora li se face tot mai frică şi devin din ce în ce mai disperaţi, cu atât mai mult cu cât din ce în ce mai multe state pun sub semnul întrebării supremaţia americană artificial întreţinută prin intermediul dolarului. Recent, un raport semnat de 16 filiale ale serviciilor de informaţii din Statele Unite a devenit public. Raportul evidenţiază faptul că aceste organisme „au început deja să evalueze împreună impactul scăderii dolarului în calitate sa de monedă de rezervă mondială şi de comerţ, comparând sfârşitul super-puterii americane cu căderea imperiului Britanic după cel de-al Doilea Război Mondial”. În continuare, raportul capătă accente de coşmar şi prevede prăbuşirea economică mondială şi o lungă perioadă de austeritate, de aproximativ 25 de ani, al cărei punct de plecare ar fi fost luna mai 2015!

Doi înalţi responsabili militari de la Washington au ordonat pregătirea forţelor armate americane pentru un eventual război împotriva unor state precum Rusia şi China, pe motiv că „supremaţia americană este ameninţată”. Militarii au declarat: „Până de curând, noi am deţinut supremaţia în termeni de forţă şi de potenţial, însă acum această supremaţie este ameninţată. Forţa electronică, atacul electronic, războiul antisubmarin…, în toate aceste domenii moderne noi vom ajunge să fim depăşiţi în viitorul apropiat, pentru simplul motiv că nu investim în aceste domenii.”

Mihail Gorbaciov a tras deja un semnal de alarmă cu privire la iminenţa unui al Treilea Război Mondial, care este programat şi care devine din ce în ce mai probabil, pe măsură ce materiile prime se împuţinează, iar stricăciunile produse de modificările climatice se intensifică. Europa este pe cale să comită mari greşeli, urmând orbeşte pasul şi destinul Statelor Unite. Diversificându-şi relaţiile, sprijinită fiind de BRICS şi de alte naţiuni din Asia Pacifică, Rusia este pe cale să dea naştere unei noi lumi, în care americanii şi europenii vor juca rolul secundar, de subalterni. Un război mondial ar putea să modifice datele problemei. Cel puţin unii aşa cred… şi se pregătesc pentru aceasta!

Redactarea finală a textului a fost realizată de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Preluare de la http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8777



Despre autor

Preluare de la http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8777
Free Web Hosting