Un altfel de război (2)
(continuare din prima parte)Unitate de comandă pentru atacuri pe Pământ şi în spaţiul cosmic
Un atac preventiv cu arme nucleare tactice este coordonat de US Strategic Command şi Offutt Air Force Base (Nebraska) în colaborare cu unităţi de comandă din S.U.A. şi ale coaliţiei din Golful Persic, de la baza militară Diego Garcia, din Israel şi din Turcia. US Strategic Command are mandat pentru a superviza "planul de atac global" şi poate folosi atât arme clasice cât şi arme nucleare.
Tristă ironie: în iunie 2005, la începutul pregătirilor de război împotriva Iranului, US Strategic Command a fost definit ca fiind "primul comandament care integrează şi sincronizează eforturile armate în vederea luptei împotriva armelor de distrugere în masă"!
Pentru a îndeplini această sarcină, a fost creată o unitate de comandă cu totul nouă, numită Joint Functional Component Command Space and Global Strike (JFCCSGS) ce are ca misiune supervizarea declanşării unui atac nuclear conform cu politica Nuclear Posture Review (NPR) adoptată de Congresul S.U.A. în 2002. Aceasta specifică posibilitatea folosirii preventive a armelor nucleare nu numai împotriva ţărilor de pe "axa răului", ci şi împotriva Rusiei şi Chinei.
Pe 18 noiembrie 2005, US Strategic Command a anunţat că noua unitate (JFCCSGS) îndeplineşte toate condiţiile pentru a deveni funcţională. Cu o săptămână înainte, această unitate a desfăşurat un exerciţiu militar botezat "Global Lightning" (Trăsnetul global).
"Performanţele unităţii în timpul acestor exerciţii au demonstrat că este gata pentru realizarea misiunii sale, şi anume capacitatea sa de a coordona lovituri oriunde în lume şi în spaţiu, pentru descurajarea agresorilor, şi de înfrângere a adversarilor prin mijloace globale comune". Aceste declaraţii unice, fără alte detalii în privinţa "viitoarelor misiuni" descriu unitatea specială de comandă ce numără 250 de persoane.
Specialiştii nucleari şi surse guvernamentale au declarat că una dintre misiunile acestei unităţi de comandă este de a "pune în practică strategia nucleară care implică atacarea statelor vizate cu arme de distrugere în masă".
Concept plan (CONPLAN) 8022
La JFCCSGS pregătirile se află într-un stadiu avansat, în ce priveşte atacul împotriva Iranului şi a Coreei de Nord. Punerea în practică a unui atac global este denumită "Concept Plan" (CONPLAN). Acesta este descris ca "un plan concret ce angajează forţele marine şi aeriene ce folosesc submarine şi bombardiere". Este prezentat ca fiind un "plan general de scenarii strategice care implică folosirea armelor nucleare".
Misiunea JFCCSGS este de a pune în practică CONPLAN 8022, dirijat contra Iranului, adică de a declanşa un RĂZBOI NUCLEAR împotriva Iranului. Comandantul Şef al Forţelor Armate Americane, adică George W. Bush, îl va însărcina pe Secretarul Apărării, care va transmite ordinul mai departe către şefii Statelor Majore ale celor trei armate pentru a-l pune în aplicare.
Rolul Israelului
Încă de la sfârşitul anului 2004, Israelul deţine arme clasice şi nucleare fabricate în S.U.A. în vederea unui atac contra Iranului. Această depozitare, finanţata de ajutorul militar american, este încheiată încă din iunie 2005.
Israelul a primit de la S.U.A. câteva mii de "arme inteligente" care pot fi lansate de pe avioane, între care 500 de rachete anti-adăpost care pot purta atât încărcături clasice cât şi bombe nucleare.
Bomba B61-11 este "versiunea nucleară" a celei clasice (BLU 113). Poate fi lansată în acelaşi fel ca şi bombele anti-adăpost clasice. Mai mult, submarinele israeliene tip Delfin echipate cu rachete americane tip Harpoon încărcate cu focoase nucleare sunt în prezent dirijate către Iran.
Extinderea războiului "pentru pace"
Iranul a confirmat că va riposta dacă va fi atacat lansând rachete balistice spre Israel (conform CNN, februarie 2005). Aceste atacuri pot viza şi instalaţiile militare americane din Irak şi din Golful Persic, ceea ce va duce la escaladarea conflictului militar şi la un război mondial.
Participarea Turciei la operaţiunile militare amergicano-israeliene rezultă dintr-un acord încheiat anul trecut între Ankara şi Tel-aviv. Mai recent, Teheranul a achiziţionat 29 de sisteme anti-aeriene ruseşti tip Tor M-1. În octombrie 2005, cu colaborarea Moscovei, o rachetă rusească a pus pe orbită un satelit iranian spion, Sinah-1.
Dar Sinah-1 nu este numai primul satelit spion lansat de ruşi. Iranul va avea în curând o reţea de sateliţi ce va constitui un sistem de alarmă în cazul unor atacuri israeliene, cu toate că nu se poate compara cu "plasa de păianjen" formată din sateliţii americani şi israelieni capabili să detecteze orice mişcare a mullahilor din Teheran.
Mai mult, conform Sunday Times, Rusia a semnat la finele lunii decembrie 2005 un contract de un miliard de dolari pentru vânzarea către Iran a unui sistem modern de apărare capabil să distrugă cu laser rachete şi bombe teleghidate şi care va fi operational foarte curând.
Deşi se axează mai mult pe atacuri aeriene, CONPLAN este suplimentat cu atacuri terestre în zone-cheie pentru că trupele iraniene pot trece graniţele şi pot ataca forţele americane prezente în Irak. Iar forţele israeliene pot intra în Liban şi Siria. Israelul prevede realizarea de exerciţii militare şi staţionarea unor trupe speciale în regiunile montane din Turcia, cu acordul guvernului de la Ankara.
ConsecinţeEuropa Occidentală şi America de Nord au ajuns la un consens în privinţa atacurilor aeriene cu arme nucleare tactice fără a lua în considerare efectele lor devastatoare. De fapt, aşa-zisa "comunitate internaţională" a acceptat eventualitatea unui holocaust nuclear.
Această aventură militară motivată de "menţinerea păcii" este o ameninţare la adresa umanităţii. În lunile care urmează trebuie să fie spartă această conspiraţie a tăcerii, să ia naştere o largă mişcare naţionala şi internaţională care să recunoască pericolele războiului nuclear şi care, prin intermediul mass-media, să aducă şn discuţie publică şi politică acest proiect halucinant."
Concluzie
Trebuie să fim conştienţi că umanitatea este în prezent ameninţată de pericole concrete şi foarte grave. Aceasta este o foartă bună ocazie ca opinia publică, adica chiar tu cititorule, să oblige politicienii şi guvernele responsabile de acest plan machiavelic să renunţe la el. Această situaţie relevă un aspect foarte important care poate scăpa din vedere: cu toate că fiecare dintre noi dispunem de liberul arbitru, de forţa necesară evoluţiei proprii, nu suntem singurii care decidem propria noastră soartă! De fapt, în acest caz concret, soarta planetei este decisă de aşa-zisa "comunitate internaţională".
