Apocalipsa, după ONU
Ploi şi furtuni puternice în loc de zăpadă şi ger. Iarna nu mai e ce-a fost... Se pare că suntem cu toţii de acord că ceva se schimbă: clima. Şi totuşi, Christopher Monckton afirmă că se încearcă regizarea unei apocalipse climatice şi acuză ONU şi pe cercetătorii săi că distorsionează adevărul.Inundaţii şi secete biblice?
O remarcă interesantă aparţine lui Gordon Brown care a spus că "încălzirea globală este sintagma publicitară cu cel mai mare eşec". Dacă mai amintim că Jacques Chirac a adăugat în context expresia "pentru crearea unui guvern unic mondial", începem să ne dăm seama de realitate.
În cele ce urmează veţi afla cum politicieni, cercetători şi birocraţi lucrează împreună pentru a "pune pe picioare" isteria biblică din Apocalipsă.
Societatea Regală Britanică afirmă că în privinţa încălzirii globale există un consens ştiinţific mondial. Adică toată lumea e de acord. Mai mult, plusează spunând că cei care nu sunt de acord cu asta nu pot fi decât lachei plătiţi de corporaţiile petroliere şi miniere internaţionale. Oare e chiar aşa?
În 1988, climatologul James Hansen s-a adresat Congresului SUA spunând că temperatura va creşte cu 0,3 grade Celsius până la sfârşitul secolului (dar a crescut cu doar 0,1 grade Celsius - nota autorului). El a adăugat că nivelul mării va creşte cu câteva zeci de centimetri (dar nu s-a modificat nici măcar cu 1 cm - nota autorului). Ca urmare, ONU a pus bazele unei birocraţii transnaţionale, Grupul Interguvernamental pentru Schimbarea Climei (IPCC).
ONU manipulează datele
Veţi afla cum ONU a subevaluat efectele soarelui asupra climei de-a lungul istoriei şi până în prezent, cum a ignorat efectul de seră susţinut natural, cum a "mărit" creşterea temperaturii din ultimul secol, cum a "desfiinţat" o lege fundamentală a fizicii, şi cum a triplat valorile efectului de seră cauzat artificial.
Să începem. Mai întâi, ONU afirmă că dioxidul de carbon (CO2) a pus capăt celor patru ere glaciare cunoscute în istoria planetei. Ne arată două grafice întinse pe parcursul a 400.000 ani: unul ce reprezintă temperatura, iar celălalt reprezintă CO2 (şi care este scalat ca să arate similar). De obicei, graficele similare sunt în mod normal şi logic suprapuse, pentru a fi comparate. ONU nu a făcut acest lucru. Dacă ar fi făcut-o, adevărul ar fi fost altul: schimbările temperaturii le preced pe cele ale concentraţiei de CO2.Apoi, ONU a ignorat complet perioada de încălzire din evul mediu (de la sfârşitul primului mileniu). În anul 1995, David Deming de la Universitatea Oklahoma a realizat un studiu bazat pe probe concrete şi a scris un articol. Mai târziu, el avea să afirme că: "Odată cu publicarea articolului meu în revista Science, am câştigat suficientă credibilitate în comunitatea oamenilor de ştiinţă care se ocupă de schimbările climatice. Ei au crezut imediat că eram unul de-al lor, că aş putea să pervertesc rezultatele ştiinţifice pentru a servi unor scopuri politice şi sociale. Unul dintre ei (o personalitate în domeniul climei) chiar mi-a trimis un email în care spunea "Trebuie să scăpăm de perioada de încalzire din evul mediu"."
Ceea ce au şi făcut. Raportul ONU din 1996 a arătat un grafic pe 1000 de ani care demonstra că temperatura din evul mediu era mai mare decât astăzi. În schimb, în raportul din 2001 era un nou grafic care arăta că în evul mediu temperatura se încadra în "normalitate", adică perioada de încălzire dispăruse. În consecinţă, s-a declarat că secolul 20 era cel mai cald din ultimii 1000 de ani.
Iată cum au făcut: au folosit o anumită tehnică pentru a reconstitui temperaturile dinainte de momentul descoperirii termometrului, înmulţind valorile estimate astfel cu 390 (dar nu au spus asta). Este vorba de acea tehnică de măsurare care a fost declarata de ONU ca fiind nesigură, şi anume măsurarea inelelor din trunchiul pinilor. Aceste inele sunt mai mari în anii calzi, dar şi in perioadele în care CO2 este mai abundent, pentru simplul motiv că acest gaz este hrana copacilor. Această fertilizare "uitată" a copacilor distorsionează calculele.
S-a spus că au fost incluse 24 de seturi de date care mergeau până în anul 1400. Dar, fără să spună, au lăsat deoparte setul ce conţinea măsurătorile din evul mediu, ascunzându-l într-un dosar pe care scria "Date cenzurate".Au folosit un model pe calculator pentru a desena graficul din acele seturi de date (grafic care are ca ultime valori cele măsurate în ziua de azi), dar cercetătorii au descoperit că modelul întotdeauna desena un grafic care se termina cu o creştere de temperatură, chiar şi în cazul în care erau folosite pseudo-date (adică cifre aleatoare).
Şi ce dacă e greşit?
Acest grafic "aranjat" a stat la baza raportului ONU din 2001. Guvernul canadian chiar a distribuit acest grafic în fiecare casă. A trebuit să treacă o perioadă de 4 ani pentru ca un respectat jurnal ştiinţific să publice adevărul despre acest grafic. Dar oare ONU sau guvernul canadian şi-au cerut scuze pentru "greşeală"? Bineînţeles că nu. Mai mult, ONU încă foloseşte acest grafic în publicaţiile sale.
ONU spune că graficul nu este important. Ba este. Dacă nu ar fi, de ce îl mai folosesc încă? Date ştiinţifice corecte arată că în evul mediu temperatura era mai mare cu 3 grade Celsius decât astăzi. Pe atunci nu existau gheţari în munţii Anzi, dar astăzi există. Pe atunci vikingii aveau ferme în Groenlanda, astăzi acolo nu e decât gheaţă.
Antarctica, care deţine 90 % din cantitatea de gheaţă a planetei, s-a racit şi şi-a mărit suprafaţa în ultimii 30 de ani, inversând tendinţa de topire ce dăinuia de 6000 de ani. Măsurători făcute în peste 6000 de sondaje peste tot în lume arată că temperaturile erau mai ridicate în evul mediu decât azi. Zăpezile din Kilimanjaro dispar nu datorită creşterii temperaturii (pentru că nu creşte deloc), ci datorită despăduririi sălbatice din zonă, care a uscat aerul.
Aşadar ONU a "aranjat" datele şi modul de calcul pentru a ascunde realitatea, dar a şi eliminat rolul soarelui. Iată cum: ONU şi-a datat lista de valori cu influenţa temperaturii la 1750, atunci când soarele (şi temperatura aerului) erau la fel ca acum. Dar momentul în care a început creşterea termică este datat 1900, când temperatura era mai scăzută.
Fiecare astfel de val de influenţă produce un efect paradoxal: temperatura creşte şi mai repede. De exemplu, pe măsură ce temperatura creşte ca urmare a unui asemenea val de influenţă, aerul transportă o cantitate mai mare de vapori de apă (cu un rol major în efectul de seră), iar gheaţa polară se topeşte crescând absorbţia de căldură. Şi temperatura creşte din nou.
ONU a dublat aceste valuri de influenţă cauzate de efectul de seră, dar nu a făcut acelaşi lucru şi cu efectul constant al soarelui.
Au uitat de soare
Acum 200 de ani, astronomul William Herschel a realizat că preţul grânelor scădea atunci când numărul petelor solare creştea. Şi avea dreptate. În maximele solare, când soarele era cel mai activ şi mai încins, temperatura era mai ridicată, grânele creşteau mai repede şi preţurile scădeau. Asemenea observaţii simple arată că chiar şi micile schimbări solare afectează climatul în mod detectabil.
Dar recentele schimbări solare au fost mult mai mari. Un fizician, Sami Solanki, spune ca în ultima jumătate de secol, soarele a fost mai "rece", mai mult timp comparativ cu orice perioadă din ultimii 11.400 de ani, contribuind astfel cu un sfert din încălzirea acumulată în ultimul secol.
ONU exprimă valurile de influenţă în waţi/metru pătrat/secundă şi estimează că soarele a contribuit cu doar 0,3 W din 1750 încoace. Începând din 1900 însă vedem că această valoare devine mai mult decât dublă, adica 0,7 W. Apoi înmulţim cu 2,7 (factorul sugerat de ONU pentru valurile de influenţă) şi avem deja 1,9 W, ceea ce este de 6 ori mai mult decât cifra avansată de ONU.
Realitatea este că pe parcursul secolului 20, întreaga încălzire a fost sub 2 W, iar soarele a cauzat aproape întregul proces (după cum am demonstrat).
Apoi, ONU a micşorat efectul de seră datorat cauzelor naturale cu 40 %, de la 33 grade Celsius (cifră găsită în cărţile de fizica climei) la 20 grade Celsius, făcând astfel ca influenţa omului să pară mult mai mare.
Apoi ONU a ales cea mai mare creştere de temperatură din secolul 20 pe care a putut să o găsească. În SUA, unde înregistrările climatice sunt cele mai de incredere, secolul 20 s-a încălzit doar cu 0,3 grade Celsius. AccuWeather, un serviciu meteorologic mondial, avansează o cifră de 0,45 grade Celsius. Centrul Naţional de date climatice din SUA spune 0,5 grade Celsius. ONU a hotărât 0,6 grade Celsius!
Numărul staţiilor meteo a atins un maxim de 6000 în 1970, dar a scăzut astăzi la doar 2000, forţănd folosirea unor formule de "ghicit" realitatea, bazate pe computere, model îmbrăţişat de ONU.
ONU a desfiinţat o lege fundamentală
Dar chiar şi o creştere de 0,6 grade Celsius era insuficientă. Aşa că ONU a desfiinţat o lege fundamentală din fizică. Îngropat într-un subcapitol din raportul anului 2001, există o secţiune scurtă dar importantă ce discută despre factorul "lambda" care acoperă valurile de influenţă a temperaturii. ONU a spus că modelele sale climatice au relevat că lambda este aproape constant cu o valoare de 0,5 grade Celsius/Watt.
Dar nu aveţi nevoie de calculator pentru a "găsi" lambda. Valoarea sa este dată de o lege cunoscută de zeci de ani, determinată experimental de un profesor sloven şi demonstrată de un student austriac. Legea Stefan-Boltzmann (niciodată menţionată în raportul ONU) este la fel de importantă pentru dinamica climei aşa cum este celebra ecuaţie a lui Einstein pentru astrofizică.
Folosind această lege fundamentală, valoarea factorului lambda scade până la doar 0,22 Celsius/Watt. În raportul din 2001, ONU a făcut abstracţie de această lege, dublând valoarea lui lambda. Mai mult, recente declaraţii "ştiinţifice", în ton cu "direcţia" ONU, avansează valori de 0,67 până la 1 Celsius/Watt. Alegeţi dvs. cât doriţi, cu cât mai mare, cu atât mai bine pentru ONU.
Modelele computerizate folosite de ONU nu iau în considerare rolul de echilibrare al oceanelor, a căror temperatură din adâncuri este aproape constantă, cu o valoare puţin deasupra limitei de îngheţ.
Modelele folosite tind să supraestimeze încălzirea globală, de până la 3 ori. John Lyman de la US National Oceanic and Atmospheric Association arată că oceanele s-au răcit destul de mult în ultimii 2 ani. Calculatoarele nu au prezis asta, ba chiar ne asigurau că se vor încălzi.
Predicţiile ONU sunt fundamentate nu numai pe un factor lambda exagerat (care nu este justificat nici de observaţiile directe şi nici de legile fizice), dar şi pe o rată excesivă de creştere a CO2. Adevărata rată este de doar 0,38 % / an. Modelele presupun o rata de 1 % pe an, cu mult mai mare. În 2001, ONU a folosit aceste date modificate pentru a prezice o creştere de temperatură în secolul 21 de 1,5 până la 6 grade Celsius.
Repetarea constantă a unor cifre greşite nu le face să devină corecte. Folosind date reale (nu presupuse) şi folosind un model simplu, ajungem la concluzia că temperatura va creşte în acest secol cu 0,1 pana la 1,4 grade Celsius, cu cea mai probabilă valoare de 0,6 grade Celsius, cu mult sub cea prezisă de ONU.
De ce oare temperatura aerului sau a oceanelor nu au crescut aşa cum prezice modelul ONU? Pentru că s-a folosit pseudo-ştiinţă, pentru că acest "consens" este complet greşit, şi pentru că legea Stefan-Boltzmann este la fel de corectă azi ca şi în secolul trecut.
[continuare în partea a doua]
