Cercurile din lanuri, un ghid pentru viitor
Cercurile din lanuri ("crop circles") sunt desene geometrice la scară mare, acoperind arii de zeci şi sute de metri pătraţi, realizate prin culcarea ordonată a unor porţiuni din lanurile de grâu, porumb, orz, rapiţă etc. Fenomenul a căpătat răspândire mondială în ultimii ani, astfel de formaţiuni misterioase fiind raportate în multe ţări.Fenomenul a fost consemnat şi de cronicile secolului 17 în Anglia şi Germania, când oamenii îngroziţi credeau că cercurile apărute în lanuri sunt rodul demonilor şi al vrăjitoarelor.
"Prima menţiune despre un cerc în lanuri apare în folclorul englez. Un manuscris din 1678 vorbeşte despre aşa-numitul 'diavol secerător' din Hartfordshire, înfăţişat într-o gravură, construind o formă spiralată într-un lan de ovăz. Textul spune că diavolul a venit din cer sub forma unei lumini roşii şi a tăiat cercuri pe acel câmp de ovăz", conform YogaEsoteric.net.
Deşi majoritatea cercurilor sunt descoperite dimineaţa, desenele nu apar întotdeauna "peste noapte". Un pilot care survola Stonehenge s-a întors deasupra zonei după 30 minute, vazând şi filmând o formaţiune care nu exista acolo înainte. Apăruse într-un interval de jumătate de oră, ziua în amiaza mare, lângă o şosea circulată. S-au relatat şi cazuri când timpul de apariţie a fost de sub un minut.
Sute de cercetători, majoritatea cu pregătire ştiinţifică de nivel înalt, studiază minuţios fiecare desen nou apărut. Ce este de-a dreptul supărător este că, până acum, nimeni nu a putut da o explicaţie "rezonabilă" apariţiilor. Primul contact vizual cu o astfel de imagine gigantică creează o emoţie artistică şi elevaţie intelectuală.
An după an complexitatea desenelor a crescut, de la simple cercuri sau combinaţii de cercuri la forme liniare combinate cu forme circulare, apoi la forme poligonale, apoi la schematizarea unor insecte sau orbite de planete, forme de fractali, desene de o frumuseţe artistică remarcabilă şi care respectă nişte proporţii matematice exacte. Nu există nicăieri în lumea naturală un asemenea fenomen evolutiv şi purtător de sens, pe care îl putem cataloga, fără a greşi, drept artă şi comunicare.
O formă de comunicare
Istoria acestor apariţii de formaţiuni grafice gigantice ne arată că ele sunt mai frecvente acolo unde oamenii le dau importanţă, le studiază imediat ce apar, au aparate de zbor cu care le survolează şi le fotografiază, discută între ei şi informeaza opinia publică. Pare a fi o interacţiune între oameni şi creatorii desenelor.
Una din echipele de cercetători pasionaţi ai acestui fenomen (condusă de celebrul Steven Greer, doctorul care a prezentat la Clubul Naţional de Presă raportul său în privinţa extratereştrilor şi a înfiinţat Disclosure Project - vezi şi articolul Proiectul Dezvăluirea, şi disclosureproject.org) au făcut o meditaţie în grup, prin care au invocat apariţia unei formaţiuni cu caracteristici clare. A doua zi, au găsit în apropiere una, identică până în amănunt cu cea mentalizată de ei.
Ce sunt sferele luminoase galbene, roşii, care zboară adeseori în preajma formaţiunilor abia apărute? Ele au fost surprinse şi pe film, iar comportamentul lor dovedeşte inteligenţă şi faptul că nu sunt de origine umană...
O cercetătoare din Anglia, Deny Clarke, a fost martoră la momentul formării cercurilor: "Două globuri de lumină au apărut deasupra câmpului şi lanurile s-au culcat la pământ în câteva secunde, ca şi cum ar fi fost apăsate de o energie uriaşă şi misterioasă. Apoi au apărut şi au dispărut alte două globuri de lumină."
"Am auzit despre oameni bolnavi de cancer care au mers prin cercurile din lanuri şi la care a apărut o remisiune a cancerului. Cred că cercurile au un efect notabil asupra psihicului, pentru că dau un sentiment de pace interioară care a continuat şi dupa ce s-au întors acasă", continuă ea.
O atenţionare celestă
În vara anului 2008, mai precis pe 15 si 23 iulie, au apărut două formaţiuni absolut interesante în apropiere de Avenbury, Anglia.
Cea din partea superioară a fotografiei a apărut prima. Ea reprezintă sistemul solar aşa cum va fi poziţionat la data de 21 decembrie 2012. Toate planetele sunt la locul lor, în afară de Pluto, care pare deviat în avans cu 30 de grade faţă de poziţia normală pe care ar ocupa-o la acea dată, asa cum se poate observa mai clar în imaginea de mai jos:
Ce ar putea să determine o astfel de schimbare? Specialişti astrofizicieni afirmă că o forţă exterioară sistemului solar, un corp ceresc străin ar putea determina devierea orbitei planetei Pluto. Astfel, poate fi cazul unei comete, a unui asteriod mare, sau chiar a unei planete necunoscute.
Nibiru, a 12-a planetă
?n 1976, o controversată carte scrisă de Zecharia Sitchin (care şi-a petrecut zeci de ani ca arheolog şi istoric în Orientul Mijlociu, căutând scrieri vechi ale civilizaţiei sumeriene) şi intitulată "A 12-a planetă" provoca un adevărat şoc. Sitchin - care interpreta ad-literam străvechi texte cuneiforme sumeriene - arată că Homo Sapines (adică actuala specie umană) fusese creat prin intervenţia deliberată a unei rase extraterestre, numită Anunnaki, care ar fi venit pe Pământ în căutarea aurului, necesar salvării propriei planete, Nibiru. Vizitatorii ar fi plecat, după încheierea misiunii, urmând să revină cândva.Teoria lui Zecharia Sitchin, potrivit căreia Anunnaki (locuitorii de pe Nibiru) au populat cândva Pământul, se bazează şi pe anumite pasaje din Biblie, mai precis Geneza. Anunnaki ar fi existat pe Terra, la fel ca personajele din Sfânta Scriptură, stabilindu-se în zona de azi a Iranului şi Irakului (vedeţi vreo legătură cu războiul din Irak şi cu cel preconizat din Iran?).
După ce şi-au amestecat genele cu o rasă inferioară, Homo Erectus, dându-i naştere lui Homo Sapiens, au părăsit Terra, pentru a se întoarce pe planeta lor. Dar ar urma să se întoarcă aici, eveniment asociat de unii cu sfârşitul lumii, pus la rându-i în legătură cu ziua de 21 decembrie 2012, când se termină celebrul calendar mayaş. Să fie, oare, anticiparea implicită a coliziunii dintre Pământ şi un alt corp ceresc (poate chiar Nibiru)?
Sitchin susţinea că Nibiru este o planetă cu o orbită eliptică în jurul Soarelui, care are o perioadă de orbitare ce variază între 3.600 si 3.700 de ani. În 1993, prin mediile electronice încep să circule veşti alarmiste despre faptul că o planetă de 4 până la 8 ori mai mare decât Pământul se deplasează spre Terra, ameninţarea fiind identificată cu ciudata planetă Nibiru, considerată ipotetic drept cel mai mare obiect din imediata apropiere a sistemului solar. În iulie 2005, la câteva luni dupa ce a fost descoperită, astronomi eminenţi din 19 ŢĂri s-au reunit la Vatican (Castelul Gandolfo) unde există un centru astronomic aflat în legătură permanentă prin internet cu Observatorul Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat pe muntele Tucson, Arizona (SUA).
Pe 1 august 2005, ziarele din întreaga lume scriau ceva de genul: "Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313". Savanţii care au denumit astfel planeta Nibiru cunoşteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin "UB-313" anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealaltă grupa era formata din restul de 5 corpuri ceresti (2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pământ, Luna.
Nici totalul cifrelor din denumirea intermediară nu este întâmplator. Este 12. Atâtea corpuri cereşti cunoşteau sumerienii. Ea a fost însă imediat identificată cu legendara Nibiru, dat fiind că ambele ar descrie aceeaşi traiectorie eliptică, aproape perpendiculară pe planul sistemului nostru solar.
Deşi nu oficial, istoricii şi teologii de seamă sunt de acord că o parte din Vechiul Testament, şi anume Geneza, se inspiră din vechi texte sumeriene, mai exact din Enuma Elish, cartea creaţiei la sumerieni.Povestiri despre Marele Potop se găsesc şi ele în amândouă religiile, ebraică şi sumeră. O concluzie inevitabilă este că Anunnaki au fost la fel de reali ca Moise, Noe şi Abraham.
Sitchin crede că Anunnaki au venit pe Pământ acum 485.000 de ani de pe planeta lor, Nibiru, şi că sunt o rasă de extratereştri uriasi care au o viaţă foarte lungă, ce uneori ajungea până la 500.000 de ani. Aşadar, zeii din vechile scripturi ar putea să fie încă în viaţă pregătindu-se pentru următoarea întâlnire cu noi!
Este de notorietate faptul că în timpul sondărilor pentru petrol din sud-estul Arabiei Saudite un schelet gigant de 10 metri a fost găsit. Numai lungimea capului este de 1,3 metri. Autorităţile arabe au interzis accesul în zonă, dar câteva elicoptere au reuşit să facă nişte poze de sus. Cert este că astfel de schelete umane uriaşe au început să fie descoperite în mai multe locaţii din Orientul Mijlociu.
Continuare în partea a doua
