Codul Bibliei - partea I
Codul Bibliei"Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea p?nă la sf?rşitul lumii."
Daniel, 12:4.
Cercetările unor oameni de ştiinţă au confirmat, ?n ultimii ani, o ipoteză (de altfel mai veche, dar nedemonstrată) care susţinea că ?n Biblie există inclus, alături de informaţiile spirituale evidente şi un anumit cod secret care poate dezvălui evenimente care au avut loc cu mii de ani după ce a fost scrisă Biblia.
Codul biblic a fost descoperit ?n versiunea originală a Bibliei, ?n limba ebraică, ?n Vechiul Testament. Cel care a descoperit codul biblic este Dr. Eliyahu Rips, care este la ora actuală unul din cei mai mari experţi din lume ?n teoria grupurilor, un domeniu al matematicii care stă la baza fizicii cuantice.
Eliyahu Rips este un om modest. El are, mai mereu, tendinţa de a acorda altora meritul pentru propriile sale realizări, astfel ?nc?t la prima vedere nimeni nu ar bănui că de fapt el este un matematician de renume mondial. Majoritatea ziariştilor care l-au văzut au fost tentaţi să susţină că descoperirile sale nu au nimic de luat ?n seamă.
Descoperirea lui Rips a fost ?nsă confirmată de matematicieni de renume de la Harvard, Yale şi Universitatea Ebraică. Acest cod a fost verificat, de asemenea, şi de un specialist ?n cifruri şi coduri de la Ministerul Apărării al SUA şi a mai trecut cu succes trei expertize efectuate de specialişti la care a făcut apel o importantă revistă de matematică din SUA.
Teoria legată de codul biblic a devenit mai cunoscută ?n mass-media şi a fost luată mai ?n serios, abia după un tragic eveniment prezis cu ajutorul codului şi care, datorită faptului că nu a fost luat ?n seamă de persoana direct vizată, s-a adeverit mai apoi, din păcate. Iată derularea evenimentelor: la 1 septembrie 1994, ziaristul american Michael Drosnin a plecat la Ierusalim pentru a-i ?nm?na lui Ytzhak Rabin următoarea scrisoare:
"Un matematician israelian a descoperit ?n Biblie un cod secret care pare să dezvăluie amănunte ale unor evenimente care au avut şi au loc la sute şi mii de ani după ce a fost scrisă Biblia. Motivul pentru care vă aduc la cunoştinţă acest fapt este acela că singura dată c?nd numele dumneavoastră complet, Ytzhak Rabin, apare ?n Biblie, el este intersectat de expresia "criminal va asasina". Faptul n-ar trebui tratat cu indiferenţă, deoarece at?t asasinarea lui Anwar el-Sadat, c?t şi atentatele cărora le-au căzut victime John şi Robert Kennedy sunt, de asemenea, codificate ?n Biblie... Cred că sunteţi ?ntr-un real pericol, dar acest pericol poate fi evitat."
La 4 noiembrie 1995, a venit cumplita adeverire: un glonţ ?n spate, tras lui Yitzak Rabin, de către un om care se credea investit cu o misiune divină. Aceasta era o crimă codificată ?n Biblie acum peste 2000 de ani.
Acelaşi ziarist - Michael Drosnin - a mai urmărit să-l avertizeze pe şeful Cartierului General al Serviciului de Contrainformaţii al Israelului despre războiul din Golf şi de intenţia Irak-ului de a lansa rachete asupra Tel-Aviv-ului.
Rips ?i arătase ziaristului o secvenţă din codul biblic unde cuvintele "Hussein", "Scud" şi "rachetă rusească" apăreau codificate ?mpreună. De asemenea "Hussein a ales o zi" era o expresie ce apărea ?n acea secvenţă. Aprofund?nd căutările ?n acest sens, Rips a găsit ?n cod "foc ?n 3 Şevat" - dată din calendarul ebraic ce corespundea zilei de 18 ianuarie 1991.
Aceasta a şi fost ziua ?n care Irak-ul a lansat prima rachetă Scud ?mpotriva Israelului confirm?nd datele oferite de cod. La ?ntrebarea lui Drosnin "Cine poate şti cu 3000 de ani ?nainte că va fi un război ?n Golf, ca să nu mai vorbim de lansarea unei rachete ?mpotriva Israelului pe 18 ianuarie?", Rips a răspuns foarte tranşant: "Dumnezeu!".
După aceste evenimente prezise de cod şi mai apoi adeverite, Michael Drosnin declara următoarele: "?n mod c?t se poate de limpede, codul nu este la fel ca profeţiile lui Nostradamus, nu este ceva de genul "o stea se va arăta pe cer de la Răsărit şi un mare rege va cădea" cuvinte ce pot fi interpretate ulterior, astfel ?nc?t să corespundă oricărui eveniment care se petrece ?n realitate. Nu, aici este vorba de detalii la fel de precise ca acelea din ştirile transmise de CNN, toate acestea fiind descoperite ?nainte ca evenimentul să se producă."
Teoria lui Rips despre codul biblic consideră Biblia ca o gigantică grilă de cuvinte ?ncrucişate. Pentru a găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte şi a transformat ?ntrega Biblie originală ?ntr-un şir continuu de litere, cuprinz?nd 304.805 caractere. Informaţiile sunt obţinute prin selectarea a fiecărei a N-a literă, unde N are o valoare precisă şi corespunzător aleasă - de exemplu: 4,5,12,18,etc.
Un exemplu foarte simplu ar fi următorul: avem propoziţia "Cum să obţii date...", pe care o compactăm şi ea devine "cumsăobţiidate" din care vom selecta, ?ncep?nd cu prima, fiecare a cincea literă: "cumsăobţiidate" şi rezultă astfel cuv?ntul "cod".
Cu ajutorul unui calculator, sunt căutate ?n această matrice formată de textul biblic adus ?n forma descrisă mai sus, cuvinte şi fraze ascunse de codurile de intervale. Se ?ncepe de la prima literă a Bibliei şi se caută pentru fiecare secvenţă de intervale posibilă cuvintele pe care noi le solicităm, care sunt descifrate cu intervale de una, două, trei litere, ş.a.m.d. p?nă la c?teva mii.
Apoi se repetă aceeaşi operaţie de căutare ?ncep?nd de la cea de-a doua literă şi continu?nd astfel p?nă la ultima literă a Bibliei. După ce găseşte cuv?ntul-cheie, calculatorul ?ncepe să caute informaţii asociate aflate c?t mai aproape de acesta. Astfel, de exemplu, unde a fost găsit numele Rabin, se aflau alături şi alte date: Amir (care s-a dovedit ulterior a fi chiar numele asasinului), Tel Aviv, anul ebraic 5756 care ?ncepea ?n septembrie 1995, toate aceste informaţii reale fiind codificate ?n acelaşi pasaj.
Primul indiciu modern al codificării Bibliei a fost găsit, cu peste cincizeci de ani ?n urmă, de către H. M. D. Weissmandel, un rabin din Praga. Acesta observase că, dacă sărea cincizeci de litere, şi apoi alte cincizeci şi apoi alte cincizeci, găsea cuv?ntul "Tora", ?nscris la ?nceputul "Genezei". De asemenea , observase că aceeaşi secvenţă de intervale ortografia din nou cuv?ntul "Tora" ?n "Ieşirea", "Numerii" şi "Deuteronom".
Weissmandel nu a dat niciodată această descoperire publicităţii. Discipolii săi au publicat ?nsă, ulterior, o carte cu tiraj limitat "Torat Hemed", ?n 1958, ?n care se făcea pe scurt referire la cercetările rabinului Weissmandel ?n legătură cu codul, pe care acesta le efectuase ?n perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial.
Unul dintre aceşti discipoli, rabinul Azriel Tauber, a relatat că ?n acei ani, dinaintea apariţiei calculatoarelor, Weissmandel transcrisese ?ntregul text al Torei pe fişe cuprinz?nd c?te 100 de litere, dispuse pe 10 r?nduri de c?te 10 litere, şi apoi căutase cuvinte ortografiate cu litere aflate la intervale echidistante. Primul savant modern, omul care a ?nţeles mecanica sistemului nostru solar şi a descoperit forţa gravitaţiei, Sir Isaac Newton, era şi el ?ncredinţat de faptul că ?n Biblie există un cod secret care dezvăluie viitorul. Newton a ?nvăţat ebraica şi a urmărit aproape jumătate din viaţă să descopere acest cod. Isaac Newton considera acest cod mult mai important dec?t legea atracţiei universale.
J. M. Keynes, biograful lui Newton, susţine că acest cod biblic a fost o obsesie pentru marele savant. C?nd Keynes a văzut documentele lui Newton a avut un şoc: cea mai mare parte a lucrărilor lui Newton nu se refereau aşa cum se aştepta el, la matematică sau la astronomie ci la teologie esoterică.
Acele scrieri dezvăluiau faptul că marele fizician era ?ncredinţat că ?n Biblie era ascunsă o profeţie a istoriei omenirii. Newton avea certitudinea că Biblia, de fapt chiar ?ntregul univers, era o criptogramă alcătuită de Dumnezeu, pe care el voia să o descifreze.
Newton nu a reuşit ?nsă să descopere acest cod. Munca sa nu a dat nici un rezultat, oricare au fost formulele matematice aplicate. Descoperirea care i-a scăpat lui Newton a fost făcută de Eliyahu Rips, pentru că matematicianul israelian dispunea de un instrument esenţial pe care Newton nu-l avea: un calculator. Se pare că textul ascuns al Bibliei a fost codificat cu un fel de "zăvor" temporizat, care nu a putut fi deschis p?nă la descoperirea calculatorului.
Cu tot scepticismul unor matematicieni, nimeni nu a putut găsi vreo eroare ?n demonstraţia matematică. Nimeni nu a putut să infirme cu argumente solide faptul uluitor că Biblia era codificată şi că dezvăluia evenimente care ulterior s-au petrecut după descrierea ei.
Unii oameni de ştiinţă, mai convenţionalişti, nu au acceptat codul. Un astfel de exemplu a fost cel al lui Avraham Hasofer, care a atacat codul biblic ?nainte ca Rips să fi publicat demonstraţia matematică. Hasofer a argumentat că este posibil ca anumite tipuri de configuraţii să existe ?n orice ansambluri mari de date.
La atacul lui Hasofer, Rips a replicat că este posibil ca, de exemplu, să găseşti ?ntr-un ansamblu de date suficient de mare numele lui Saddam Hussein. Dar este aproape imposibil să găseşti termenii "Scud", "rachetă rusească" precum şi data declanşării războiului, ?n acelaşi loc, dezvăluite ?ntr-un mod anticipat.
Nimeni nu poate ?nţelege ?ncă, modul ?n care a fost creat codul. Toţi oamenii de ştiinţă care au constatat realitatea codului biblic, sunt de acord cu faptul că nici cele mai rapide calculatoare de care dispunem ?n ziua de astăzi şi nici toate computerele de pe păm?nt lucr?nd ?mpreună n-ar fi putut să codifice Biblia, aşa cum a fost ea codificată acum trei mii de ani ?n urmă. Rips declara că :"Este vorba de o minte care depăşeşte cu mult orice imaginaţie a noastră. Informaţia inclusă ?n cod este probabil infinită."
Nimeni nu ştie dacă, nu cumva, fiecare dintre noi, cu tot trecutul şi viitorul său, figurează ?n vreun cod de nivel superior şi ?ncă necunoscut al Bibliei şi dacă aceasta nu este ?ntr-adevăr o "Carte a Vieţii".
Toţi marii conducători ai lumii din timpul celui de-al doilea război mondial - Roosvelt, Churchill, Stalin, Hitler - sunt menţionaţi ?n cod. America, "revoluţie" şi anul 1776 apar la un loc. Napoleon este codificat alături de Franţa dar şi de Waterloo şi Elba.
"C?nd am folosit un calculator, am dat lovitura", relatează Rips. El a povestit că a găsit mult mai multe cuvinte codificate dec?t prevedea domeniul statisticii ?n virtutea "legiilor hazardului", iar atunci a fost cel mai fericit moment din viaţa sa.
Rips a elaborat un model matematic complex care, atunci c?nd a fost implementat pe un program de calculator, a confirmat faptul că Vechiul Testament este, ?ntr-adevăr, codificat. Rips s-a ?mpotmolit ?nsă ?n drumul spre "victoria finală", care trebuia să fie o metodă simplă şi elegantă de a dovedi realitatea codificării Bibliei. Pentru a reuşi, a fost ajutat de fizicianul israelian Doron Witzum, care a completat modelul matematic.
?n rezumatul de pe pagina de deschidere a referatului asupra experimentului lor iniţial, intitulat "Secvenţe de litere echidistante ?n Geneză" se menţiona: "Analiza indică faptul că ?n textul "Genezei" sunt intercalate informaţii ascunse sub forma unor secvenţe de litere echidistante. Rezultatul este semnificativ ?n proporţie de 99,998%".
Rips şi colegii lui căutaseră numele a 32 de mari ?nvăţaţi, ?nţelepţi, din epoca biblică p?nă ?n vremurile moderne, pentru a determina dacă numele şi datele calendaristice ale naşterii şi morţii lor erau codificate ?n prima carte a Bibliei. Pe de altă parte, căutaseră aceleaşi nume şi date şi ?n traducerea ebraică a romanului "Război şi pace", al lui Dostoievski, precum şi ?n alte două texte originale ebraice.
?n Biblie, numele şi datele erau codate laolaltă, pe c?nd ?n "Război şi pace" şi ?n celelalte două cărţi, nu. Probabilitatea ca informaţiile codificate să apară datorită unor coincidenţe accidentale s-a dovedit, ?n cele din urmă, a fi de 1 la 10 milioane.
?n cadrul experimentului său final, Rips a luat cele 32 de nume şi 64 de date şi le-a amestecat ?n 10 milioane de combinaţii diferite, astfel ?nc?t 9 999 999 dintre ele să nu corespundă şi doar o singură combinaţie să fie corectă. Apoi a efectuat o verificare pe calculator, pentru a vedea care dintre cele 10 milioane de combinaţii dădea cel mai bun rezultat şi a constatat că numai ?n Biblie numele şi datele corecte apăreau ?mpreună.
"Nici una dintre combinaţiile aleatorii nu era corectă. Rezultatele erau 0 contra 9 999 999 sau, altfel spus, 1 la 10 milioane."
Astfel de experimente, cum este cel descris anterior au mai fost realizate folosind şi alte opere literare cum ar fi "Crimă şi pedeapsă", tot de Dostoievski, un text ce cuprinde 304.805 litere, fiind deci comparabil cu şirul de litere din Biblie. Aici numele Yitzac Rabin nu apărea deloc, ?n nici o secvenţă de intervale.
Alte nume codificate ?n Biblie, cum ar fi Shakespeare sau Kennedy apăreau şi aici. Cu toate acestea, ?n timp ce ?n Biblie cuvintele ce apăreau după numele lui Kennedy erau "va muri", iar oraşul Dallas era codificat ?n acelaşi pasaj, ?n "Crimă şi pedeapsă" nu apărea nici un fel de asociaţie logică. La fel, "Shakespeare" apărea o singură dată ?n romanul lui Dostoievski, dar nicidecum asociat cu numele unor opere ale sale cum apare acesta ?n Biblie.
Continuare în partea a II-a
