Drumul spre fericire (1)
Motto: "Pentru avea o viata fericita, trebuie sa ai o minte linistita. Fericirea nu e o destinatie, ci un mod de a trai."Cineva zice: "Sunt fericit - pentru că...". Ei bine, simplul fapt că dă o cauză fericirii sale este dovada că nu posedă adevărata fericire. Căci adevărata fericire este o fericire fără cauză. Da, sunteti fericiti si nu stiti de ce. Găsiti că e minunat să trăiti, să respirati, să mâncati, să vorbiti, si nu stiti de ce. Nimic nu v-a adus-o: nici vreo mostenire, nici vreun cadou, nici o femeie frumoasă.
Sunteti fericiti pentru că este ceva ce vine să se adauge de sus, un element spiritual care nu vine nicidecum de la voi însivă, precum o apă care curge din cer. Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legată de posesiuni: de case, de bani, de decoratii slăvitoare, sau de femei ori copii. Nu, adevărata fericire nu depinde de nici un obiect, de nici o posesiune - ea vine de sus, si veti fi uimiti să descoperiti în voi însivă, neîndoios, această minunată stare de constiintă. Vă stăpâneste si nici măcar nu stiti de ce. Iată adevărata fericire.
Veti fi uimiti, dragii mei frati si surori, dacă vă voi spune că, pentru prima dată, eu nu sunt de acord cu această pagină ce tocmai s-a citit. Da, nimic nu e adevărat, totul e mincinos. Si v-o voi dovedi. Veti vedea atunci: cine a scris această pagină ? Nu stiu - un om bun de nu stiu unde. Dacă-l voi întâlni, va petrece un sfert de oră..., un sfert de oră foarte neplăcută.
Si cum îmi place mult, foarte mult, să am întotdeauna subiecte, cuvinte, probleme, întrebări la care toată lumea se gândeste si le cunoaste, le întelege, vă arăt că nu s-a ajuns încă a fi bine întelese - cum ar fi cu privire la libertate, cu privire la pace, cu privire la unitate, cu privire la iubire, si cu privire la multe alte subiecte (asupra inteligentei, de asemenea) v-am arătat că lucrurile sunt întelese de o manieră care nu e întru totul veridică.
Pentru că lingvistii si oamenii eruditi au determinat, au prezentat lucrurile, le-au definit de o anume manieră, si toată lumea merge pe directiile date de ei. Asta nu înseamnă, bineînteles, că ei s-au înselat tot timpul. Nu, însă ei nu au avut încă acest punct de vedere intiatic!... Si cum ei vedeau lucrurile în planul fizic, cu cele cinci simturi si cu intelectul, care era supus, ascultător, care se înclina după ceea ce simtea, după ce vedea, după ceea ce auzea, ei bine, astfel ei au determinat multe lucruri după un intelect comun, un pic limitat si aproape orb. Eu însă, vă prezint întotdeauna lucrurile dintr-un alt punct de vedere.Primul punct de vedere e cel geocentric. Pentru că suntem pe pământ, suntem obligati să privim lucrurile si din punctul de vedere al pământului. Asa se face că v-am repetat de mai multe ori: vedem soarele deplasându-se, stelele toate, luna de asemenea. Asta pentru că ne aflăm în planul geocentric. Deci, totul e veridic, toate sunt asa cum le vedem.
Dar, dacă ne deplasăm, pentru a cunoste realitatea, adevărata realitate (si eu v-am spus întotdeauna, si am insistat, să vă deplasati întotdeauna, să mergeti si mai sus, pe un munte, ca să vedeti lucrurile si de la înăltime si veti vedea lucrurile altfel; totul e diferit); astfel, vă spuneam că dacă veti merge pe soare si veti privi lucrurile de acolo, veti vedea că totul e diferit: Pământul e cel care se roteste - si asta e de asemeni adevărat. Da, e un alt adevăr.
Deci, si eu fac asta fără încetare. Sunteti deja atât de obisnuiti - în limbaj, în activitătile voastre, în felul vostru de a vedea, de a gândi si de a crede - cu toate cele ale voastre încât simtiti că sunteti în adevăr, în perfectiune; si suneti atât de încrezători în voi însivă, deasupra oricui, dispretuitori, distanti, judecându-i pe ceilalti. Dar, de câte ori dup-aceea nu v-ati înselat?...
Acum, să venim acum către cuvântul «fericire».Ah... Toată lumea gândeste că stie ce înseamnă să fii fericit. Dar eu vă voi arăta că nu toate cele ce se gândesc si se spun despre fericire sunt întru totul corecte si exacte.
Să luăm, spre exmplu, pe cineva care a mâncat bine. El spune "O, ce fericit sunt că am mâncat..." de exemplu ... , în fine: ceea ce v-ar plăcea. Sau, la fel, pentru că ar fi băut ceea ce i-ar fi plăcut. Ooo!... a fost de trei ori fericit cu o femeie - si, pentru că zice "de trei ori", e fericit. Deci primeste apoi o mostenire, un cadou, copii, si e întotdeauna fericit. Dar cum să fie asa ? Căci această fericire nu durează vesnic!
E pentru moment, pentru câteva minute, pentru câteva ore sau pentru câteva zile - dar nu e vesnică. Fericirea aceasta nu durează. Asta o stie toată lumea. Dar de ce zice atunci: "Sunt fericit"? Pentru că nu stie ce e fericirea, adevărata fericire. Astfel, de cum veti avea o senzatie ce vă permite să vă bucurati un pic, să vă destindeti un pic, să vă simtiti mai bine, să nu mai aveti dureri, suferinte etc., vă simtiti fericiti. Deci, nu există o idee clară a ceea ce este fericirea.
Acum însă, vă voi explica, si veti vedea si voi însivă, si veti constata că nu stiati ce este adevărata fericire. Da, da: ati confundat fericirea cu o senzatie.
Dar, în această pagină, de ce nu e totul corect? - căci veti vedea că lucrurile nu sunt întru totul corecte. Însă pentru că nu am mult timp la dispozitie, voi spune doar câteva lucruri, care poate nu sunt nici ele întru totul clare si definitive, dar care pot multumi niste oameni obisnuiti.
Deci, este totusi ceva care nu e suficient de bine explicat: e un element care vine de foarte de sus. Da. Si-atunci când ai acest element esti foarte fericit fără să stii de ce. Mergi, cânti, dansezi, dar nu ai primit nimic - nici cadou, nici bani, si nici nimic altceva de genul ăsta. Sunt momente de felul acesta în timpul unei zile când esti fericit.
Si-acum, când voi începe să vă explic ce este fericirea, trebuie să întelegeti că fericirea nu este un lucru ca acesta: să tai o bucată dintr-un... furnizor, sau să ceri: "Dati-mi 1 kg de fericire". Fericirea este deci o stare de constiintă, în care cunosti o pace, o armonie pe care, pentru moment, nici un element nu o deranjează, nu o umbreste si nu o perturbă.
Asta poate dura un moment; asta poate dura si mai mult, dar ceea ce e mai important este aceea că ea e o stare de constiintă de o negrăită armonie între toate elementele fiintei umane: între gândire, sentimente, vointă, chiar cu corpul fizic, cu stomacul, cu plămânii, cu creierul.
Aaa..., deci fericirea e o stare de constiintă. Si chiar o stare a constiintei pe care o putem provoca în diferite feluri: chiar prin droguri, prin băutură, prin tot felul de lucruri [nota AIM: va recomandăm să refuzati totdeauna folosirea drogurilor, fie ele si oficiale (alcool, tutun)], sau prin privire, sau prin muzică, prin sărituri, prin relatii sexuale. Poate fi deci provocată, dar această fericire nu este adevărată - e înselătoare, e doar pentru moment.
Si tot ceea ce e pasager, tot ceea ce nu durează multă vreme si etern, nu este veridic. Iată acum criteriul pe care vi-l dau: trebuie să stiti că tot ceea ce nu este durabil nu este veridic.Să luăm un exemplu. Au fost oameni în viata mea care mă iubeau, mă iubeau mult; si o arătau: erau gata - oho! - să se arunce-n foc; o credeau, o arătau si erau absolut convinsi. Eu, însă, nu eram atât de convins. Pentru că eu ziceam: Vreau să văd cât timp va dura. Si n-a durat... Ba, mai mult chiar, adesea s-a schimbat în contrariul: ura, răzbunarea. De ce ? Pentru că oamenii nu prea stiu ei cum se transformă lucrurile dintr-unul în altul.
Eu, însă, am studiat acestea. Deci, când cineva este înflăcărat foarte, si-mi arată că e gata să facă lucruri formidabile, eu reflectez. Cred, bineînteles: pentru moment, pentru un anumit timp, da. Dar pentru mine ceea ce contează este să fie durabil. Ei bine, sunt altii care nu se manifestă si nu se arată atâta, dar la ei se găseste o dragoste care durează toată viata. Si iată cum, dup-aceea, eu sunt absolut convins, absolut învins - pentru că e durabil.
Luati deci aceasta ca si criteriu.
Priviti acum câte vi se explică. Dacă veti căuta prin memorie, în amintirile voastre, în trecutul vostru, veti constata că - din nefericire - s-au produs si lucruri ca acesta: v-ati lăsat luati de val, ati sacrificat totul, ati dat totul, pentru ca mai apoi să cădeti într-o adâncă tristete si amărăciune.
De ce ? Pentru că nu prea se cunosc aceste lucruri, pentru că oamenii nu au un criteriu. Asa se face că oamenii se pot însela: Un băiat e îndrăgostit de o fată. Ei bine, el îi vorbeste si îi scrie entuziast, îi prezintă lucrurile cum că toată viata si în eternitate o va iubi etc. Iar biata fată, săraca, bineînteles că ea, neavând criterii, îl crede si îl urmează.
Dar, la un moment dat ei sucombă, căci el începe s-o snopească în bătaie. Si-atunci se separă, se despart etc. De ce ? Pentru că a fost lipsită de anumite criterii - căci nu a găsit aceste criterii în lumea obisnuită. Pentru că lumea obisnuită nu are aceste lucruri - lumea obiisnuită se înseală fără încetare. Aaa..., ar fi trebuit ca ea să vină într-o scoală initiatică, în care să învete multe lucruri, care-i lipsesc. Dar micile plăceri, micile "ghili-ghili"-uri sunt mai importante. În vreme ce o scoală, a, nu!, asta nu: e obositor, e plictisitor, e... Si-atunci, asta nu place de loc.
Dar, ziceam mai-nainte, pentru ce toate acestea ? Foarte simplu: pentru că trebuie [este necesar - nota mea] ca cineva să sufere. Trebuie să sufere. Pentru aceasta, cine gândeste asa, cine actionează asa e obligat să treacă prin suferinte. Da...
Continuare în partea a doua
