Despre elemente
De mult uitate, artele străvechi ale divinaţiei, magiei şi astrologiei, sunt privite cu mare circumspecţie de către omul modern care uitând punctul de plecare încearcă să contrazică principiile fundamentale ale Legii Divine prin excluderea din cotidian a componentei spirituale a existenţei.Elementele primordiale, de fapt principiile primordiale, pietrele de temelie ale creaţiei, au constituit de mii de ani modelul prin care oamenii au încercat să ajungă la cunoaşterea şi înţelegerea creaţiei. Interacţiunea acestora şi relaţiile de interdepen-denţă dintre ele crează premizele descoperirii pas cu pas a conceptualităţii creative.
Sub diferite denumiri, Hermetism, Divinaţie, Tarot, Kabbala, Feng Shui, Daoism, etc, toate au în comun cinci elemente primordiale principii din care lumea a fost creată şi din care s-au născut toate lucrurile. Toate aceste ştiinţe, sau arte sacre, s-au ocupat cu studiul şi înţelegerea modurilor de operare ale naturii, privind, analizând, concluzionând şi transmiţând generaţiilor viitoare învăţătura dobândită de-alungul veacurilor.
Elementele, principiile constituente de bază ale Universului, atât ai celui material, vizibil, cât şi ai celui spiritual, invizibil, au susceptat multe polemici încă de la începuturi. în plan cauzal, mental, astral sau material, amprenta constitutivă a elementelor primordiale a creat mediul propice creaţiei, dezvoltării şi evoluţiei.
Tot cea ce a fost creat, atât microcosmosul cât şi macrocosmosul, sau, lumea mică şi lumea mare, a fost creat prin forţa, şi puterea elementelor, de aceea, trebuie înţelese, atât aceste puteri în sine, cât şi profunda lor importanţă în Creaţie.
Elementele primordiale le întâlnim la tot pasul, fac parte din viaţa noastră de zi cu zi, iar însăşi existenţa universului şi chiar a fiinţei umane sunt strâns legate de existenţa elementelor şi mai ales de manifestarea acestora. învăţând să ascultăm şi să înţelegem natura care ne înconjoară şi ne răsfaţă cu atâtea minuni vom învăţa calea de a înţelege şi descoperii elementele primordiale. învăţăturile hermetice spun că:
"Hermetismul începe prin studiul modurilor de operare ale naturii şi se termină prin înţelegerea Principiului Divin."
În literatura ocultă se vorbeşte foarte putin despre puterea elementelor şi despre legile care le guvernează. întregul univers poate fi asemănat cu un gigantic mecanism, un mecanism în care toate rotiţele componente sunt interdependente. însuşi ideea de Divinitate, socotită ca cea mai înaltă entitate comprehensibilă poate fi divizată în aspecte analoage elementelor deoarece, aşa cum învăţăturile ebraice şi egiptene menţionează, universul a fost creat ca o emanaţie a Unului, totul fiind cuprins în Unul, aşa cum Unul fiind el însuşi regăsit în toate.
Fiecare element are două polarităţi una activă, sau pozitivă (+), iar cealaltă pasivă, sau negativă (-). Polaritatea pozitivă va însemna întotdeauna partea constructivă, creativă, productivă, pe când polaritatea negativă va semnifica toate acele aspecte distructive, de fragmentare, de analiză. întotdeauna vor exista două aspecte diferite cuprinse în fiecare element, aspecte care vor trebui identificate cu mare precizie.
Dintotdeauna, religiile, au denumit partea activă, sau pozitivă cea bună, iar partea pasivă, negativă cea rea. De fapt, încercând să privim lucrurile în profunzime, vom constata că nu au existat, nu există şi nu vor exista lucruri bune sau rele, acestea fiind doar umile conceptii umane, deoarece, în univers nu există nici bine, nici rău, pentru că totul a fost creat după principii eterne, prin care este reflectat Principiul Divin, iar apropierea de Divinitate se poate realiza doar cunoscând aceste legi.
De asemenea, fiecare element deţine, pe lângă cele două polarităţi şi două calităţi specifice una proprie elementului, intrinsecă, de sine stătătoare, cea de-a doua reprezentând puntea de legătură, calitatea de tranziţie, către elementul următor. Calitatea de legătură a unui element va fi regăsită în elementul următor ca şi calitate proprie, intrinsecă a celuilalt.
Astfel:- focul, are calitatea proprie "cald", iar cea de legătură "uscat";
- pământul, are calitatea proprie "uscat", iar cea de legătură "rece";
- apa, are calitatea proprie "rece", iar cea de legătură "umedă";
- aerul, are calitatea proprie "umed", iar cea de legătură "cald";
În acest context, focul, cald şi uscat va fi legat de pănânt, care este uscat şi rece. Pământul la rândul său, uscat şi rece, va fi legat de apă, care este rece şi umedă. Apa, rece şi umedă va fi legată de aer, care este umed şi cald, iar aerul la rândul său va fi legat de foc, care este cald şi uscat.
O altă clasificare a elementelor a fost realizată în funcţie de hai să spunem "densitate" sau proporţia de condensare, sau greutate. Astfel, s-au definit două elemente grele, pasive: pământul şi apa, şi două elemente uşoare, active, focul şi aerul. Astfel, Platon aşează la extremităţi cel mai activ şi mai uşor element, în opoziţie cu cel mai greu şi mai pasiv, adică focul şi pământul, definind apa şi aerul în funcţie de caracteristicile împrumutate de la elementele de plecare.
Platon clasifică suplimentar cele patru elemente în funcţie de câte trei însuşiri specifice fiecăruia, luând ca extreme focul (elementul activ) şi pământul (elementul pasiv).
Astfel:
- focului îi atribuie însuşirile de: luminozitate (putere de pătrundere, penetrare), rarefiere şi mişcare;
- pământului îi atribuie: obscuritatea, greutatea şi nemişcarea;
- aerul îşi împrumută însuşirile din însuşirile celor două elemente precedente astfel: rarefierea şi mişcarea de la foc şi obscuritatea de la pământ;
- apa împrumută şi ea asemeni aerului însuşirile de la foc şi pământ astfel: întunecime şi greutate de la pământ şi mişcare de la foc.
Plecând de la aceste percepte, se determină că:
- focul faţă de aer va fi de două ori mai rarefiat, de trei ori mai mobil şi de patru ori mai activ;
- aerul faţă de apă va fi de două ori mai activ, de trei ori mai rarefiat şi de patru ori mai mobil;
- apa faţă de pământ va fi de două ori mai activă, de trei ori mai rarefiată şi de patru ori mai mobilă;
astfel încât, focul se va afla în acelaşi raport cu aerul, în care aerul se găseşte cu apa, iar apa se va găsi în acelaşi raport cu pământul.
în vechile scrieri orientale, indiene, elementele sunt găsite sub denumirea de "Tattwas".
Senzaţiile, cum sunt: mirosul, gustul, simţul tactil, văzul şi auzul, sunt corelate cu elementele primordiale reprezentate prin Yantre (reprezentări grafice caracteristice). Mirosul este asociat elementului solid (pământ) reprezentat prin pătrat, gustul este asociat elementului lichid (apă) reprezentat prin semilună, văzul este asociat elementului gazos (foc) reprezentat prin triunghi, simţul tactil este asociat elementului aer reprezentat prin cerc, iar auzul este asociat elementului eteric (akasha) reprezentat prin elipsă.
În literatura europeană, occidentală, elementele sunt luate în considerare doar din punctul de vedere al efectelor lor benefice, completându-se descrierea cu avertizarea faţă de efectele lor negative, aceasta înseamnând că în anumite împrejurări, anumite acţiuni legate de utilizarea acestora trebuiesc evitate. Este un punct de vedere corect şi incontestabil putem spune, dar acest punct de vedere exprimă doar o faţetă minoră a efectelor produse de către aceste elemente.
Cornelius Agrippa, referitor la elementele primordiale, ne spune în Cartea I-a a Magiei Naturale că: "Există patru elemente, acestea reprezentând principiile fundamentale ale tuturor lucrurilor ce au un scop, respectiv, focul, pământul, apa şi aerul, şi care intră în alcătuirea tuturor lucrurilor ce pot fi văzute aici jos, dar nu ca şi cum ar fi alăturate, puse unul lângă altul, ci prin transmutare şi contopire, iar la pieirea acestor corpuri ele se separă din nou".
în filosofia chineză vom descoperi cinci elemente primordiale: "foc", "pământ", "metal", "lemn" şi "apă". Unul dintre conceptele cele mai importante ale filosofiei chineze este conceptul energiei Yin-Yang, sau principiile feminin şi masculin, asociate fiecărei situaţii. Caracteristicile celor două principii energetice sunt următoarele:
Yin - feminin, pasiv, negativ, slab, întunecat, moale, dedesubt
Yang - masculin, activ, pozitiv, puternic, luminos, tare, deasupra
Manifestarea celor cinci elemente primordiale în planul fizic crează opt atribute de bază ale manifestării cunoscute ca: "cer" şi "vânt", "pământ" şi "munte", "foc" şi "tunet", "apă" şi "lac", simbolizate prin opt trigrame, create prin combinaţii de câte trei principii energetice Ying-Yang, ce caracterizează elementele în cauză.
Filosofia chineză spune că tot ceea ce ne înconjoară poate fi asociat cu unul dintre cele opt elemente manifestate şi de asemenea, cu cele două tipuri de energie Yin - Yang. Echilibrul Ying - Yang denotă stabilitate şi armonie. Apariţia unui dezechilibru, în cazul în care una din energii devine dominantă, generează o situaţie de dezechilibru care îşi va căuta stabilitatea.
Citate uneori sub denumirea de elemente, alteori sub cea de umori, cele cinci principii, sau elemente primordiale, baza fundamentului Creaţiei, suscită de secole interesul noilor căutători ai adevărului prin intermediul artei filosofale a alchimiei.
În căutarea perfecţiunii, alchimiştii reiau studiul elementelor prin asocierea acestora cu spiritele pure ale metalelor, care prin rafinări, condensări, calcinări, sublimări şi rectificări succesive conduc în final la condensarea principiului akashik sub forma Pietrei Filosofale, mult râvnitul trofeu al înţelepţilor. Făcând abstracţie de mecanismele chimice pur materiale şi privind adânc prin prisma manifestărilor spirituale, descoperim în seculara artă a alchimiei fundamentele magiei elementare.
Încercând o mai mare apropiere temporară a studiului elementelor, privind prin prisma cunoştinţelor din zilele noastre, vom observa că, înainte mergătorii noştri nu operau cu fenomenele ci cu principiile generatoare de fenomene, fiind interesaţi mult prea puţin de localizarea exactă a acestor principii, deoarece aveau convingerea că le este de ajuns cunoaşterea acestora pentru a le dezvălui manifestarea.
Terminologia generală cu privire la foc, apă, aer, sau pământ, desemna, în vechile concepţii, principiile generatoare, nici decum substanţele fizice ca atare aşa cum greşit s-a înţeles de către contemporani, care au încercat fără succes să creeze interpretări concrete, pur materiale, ale vechilor concepte străbune, sfârşind prin a considera vechile teorii ca fiind total greşite.
Încercând o corelare, din punct de vedere al caracteristicilor, elementelor primordiale, prin manifestările acestora în planul material, cu teoriile dezvoltate ulterior de către diversele ramuri ale fizicii contemporane, vom putea realiza următoarele analogii:
- Studiul solidelor va corespunde studiului caracteristicilor manifestate ale elementului pământ,
- Studiul lichidelor va corespunde studiului caracteristicilor manifestate ale elementului apă,
- Studiul gazelor va corespunde studiului caracteristicilor manifestate ale elementului aer,
- Studiul forţelor va corespunde studiului caracteristicilor manifestate ale elementului foc.
Ar mai fi multe puncte de abordat în legătură cu natura, virtuţile, legile şi caracterul elementelor primordiale, dar pentru moment încerc să mă opresc aici cu scurta prezentare a acestora, nutrind speranţa că prin acest material am deschis o poartă nouă către cercetarea de către cât mai mulţi a minunatei lumi ce ne înconjoară.
