Gânduri crepusculare
Te vedeam în gândul meu gol, simţeam că mă vezi, şi o clipă inima mi-a trâmbiţat prezenţa ta... grăbit mă loveam de toate obstacolele să te ating, dar... dar te vedeam în gândul meu gol, doar şoapte de vânt de la tine vuiau la urechile mele de lut uscate ce dau să crape... fiorii mă pregătesc cu speranţe frumos împodobite cu credinţă şi dragoste, dar reuşiv-o-i să te văd?
Cineva... dacă va vrea îmi va şterge urma... rătăcit de cine mă va căuta... Cineva va fi acolo, şi va arăta încotro e ieşirea din EGO,... cineva aici va bătători cu paşi mărunţi cărări spre CINEVA,... cineva mă va vedea MIC cum stau îngrămădit aici şi strig: PENTRU MINE NIMIC?!... Cineva pe ascuns îmi va scrie: SUNT AICI... iar eu din faţă văd doar PUSTIETATE uscată şi vie... Cineva Grandios poate se va opri şi la mine - UN PUNCT pe această planetă VIE... Cineva va întinde şi mâna şi inima şi aripile, dacă curajul meu va mai şti să răspundă...Cineva...
Cineva va prinde ce sufletul meu va pierde, cineva va strânge ca din inimă să nu curgă, cineva îmi va păzi paşii să nu calce fluturaşii... Cineva va cutremura pământul să cad în braţele ei, şi să vadă că SUNT CINEVA...
Dacă până acum am stat fără Tine, a fost pentru că m-am luptat cu uitarea... dar acum ea s-a schimbat, şi trişând a venit din spate... grăbeşte-te... scutul îmi este descoperit... şi inima vulnerabilă... iar dacă nu vrei să vezi cum bătăile ei se răresc spre moarte, atunci dă-i viaţă cu Prezenţa Ta vie...
Grăbeşte-te să stai cu mine până ce inima nu mă va lăsa, până ce prima lacrimă nu va atinge pământul uscat, până ce timpul se va opri la secunda de cotitură a vieţii mele aici pe TERRA...
