Spaţiu şi timp: experimente paranormale militare în munţii Buzăului (1)
ROMÂNIA PARANORMALĂ: MĂRTURIE-ŞOC DIN TIMPUL EXPERIMENTELOR MILITARE DIN MUNŢII BUZĂULUIŢara Luanei, din Munţii Buzăului, este o zonă în care se petrec fenomene ciudate, despre care povestesc bătrânii, unde oamenii dispar în "ceaţă" sau sunt "azvârliţi" în alte locuri de o forţă nevăzută.
Specialiştii care au cercetat acest fenomen au remarcat că dispariţiile se produc "natural", în anumite condiţii fizice, sau par a fi voinţa "cuiva". Există relatări despre teleportări stranii, toate fiind legate de căutătorii de comori, de parca ar fi un "zeu" care apără tezaurele sacre îngropate în zonă şi "azvârle" pe cei care se apropie prea mult de ele.
"BERBECUL" ZBURATOR
"Zeii" din mitologia sumeriană aveau o mare predilecție pentru aur, din care lucrau tot felul de obiecte, ulterior acestea devenind sacre pentru oameni, care le-au inclus în ritualul religios. Multe dintre legendele strânse de oamenii din această zonă a Buzăului se referă la comorile fabuloase ascunse prin munții din regiune.
Nicolae Densuşianu aloca mai multe capitole din "Dacia preistorică" acestor comori zeiești constituite în tezaure sacre, pentru capturarea cărora regii vechimii organizau expediții după expediții. În Ţara Luanei se afla lâna de aur, după care au fost trimiși argonauții. După tradiție, "lâna" aparținea unui "berbece de aur care zbura prin aer, peste pământ şi mare", dăruit de zeul Soarelui unui rege.
Copiii acestuia, persecutați de mama vitregă, au luat "berbecele" şi au zburat cu el în ţinutul Colchis, cerând protecție regelui de aici, Aiete. Poetul Ovidiu localizează ţara lui Aiete de la apus de Marea Neagră până lângă ținutul sciților. Exilat la Tomis, poetul se şi lamentează în privința barbarilor care-l înconjoară, "colchii şi hoardele de meteree şi geți".
Geții știm cine sunt. Colchii şi meteree au lăsat "urme" în Ţara Luanei sub denumirea actuala a satelor Colți şi Materea, așezări locuite încă din neolitic, unde se află nişte sanctuare străvechi, păzite cu strășnicie de călugări până în secolul al XIX-lea. Oamenii spun că aceste sanctuare inscripționate cu simboluri străvechi sunt adevărate hărți ale comorilor sacre.
COMORILE "JURUITE"
Legat de disparițiile de persoane, avem referiri foarte clare în povestirile bătrânilor despre oameni care au găsit tezaure sacre şi au fost azvârliți din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de către "spirite". Astfel, aflăm că, deasupra fostului schit Găvanele, pe Podul Manciului, oamenii au văzut flăcările ce joacă pe comori.
Nefiind pricepuți în citirea "jocului flăcărilor", s-au grăbit şi au săpat. Comoara de aici era însă "juruită", iar săpătorilor "le-au apărut spaime, fel de fel de călugări şi draci, care le-au luat mințile şi i-au dus în alte locuri". Când şi-au revenit, ei au povestit cum, în timp ce săpau, au apărut spirite, după care s-au trezit departe de locul unde se aflau, de parcă ar fi fost ridicați şi aruncați de acele spirite ce păzeau comoara.
Şi poate ar mai fi încercat să o caute dacă şi-ar fi adus aminte unde începuseră să sape. "Parca le luase Dumnezeu mințile", spun bătrânii. O altă poveste se referă la un materean, iar despre matereni Ovidiu spunea că apărau "lâna de aur" împreună cu colchii.
Povestea noastră spune că "un oarecare Mătăreanu, săpând după o comoară, s-a trezit, după vreo săptămâna, departe de acest loc, într-o poiană în pădure, unde l-au găsit oamenii cam zăpăcit la cap". Acesta uitase şi cine este, era complet derutat.
INCURSIUNE PE "CELĂLALT TĂRÂM"
Se observă în aceste povestiri că teleportările par a fi voința "cuiva". Specialiștii care au analizat fenomenul spun că nu este neapărat "voința" cuiva. Poate că cei care au îngropat tezaurele sacre în anumite locuri cunoșteau "anomaliile" zonei. Experimentele extrasenzoriale efectuate în zonă în anii ’80 au inclus şi unul mai puţin obișnuit.
Unul dintre subiecții umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit să verifice cu ochii minţii ce se întâmplă cu acele "aspirări" în ceaţa albastră, fiind dus într-un loc unde aparatele indicau o turbulenţă energetică. El trebuia doar să intre în stare de transă şi să comunice, pe cale telepatică, ce se întâmplă.
Spre stupefacția celor prezenți, subiectul a dispărut pur şi simplu din faţa lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maximă, mai ales pentru faptul că trebuia să se asigure protecția participanților la experimente. Se temeau că omul a dispărut complet, ca brăilenii, dar el a fost descoperit după aproape o oră, căzut la pământ, incapabil sa vorbească, la câteva sute de metri de locul din care dispăruse şi unde îl mai căutaseră cu câteva minute înainte de a fi găsit. Când şi-a revenit, primele cuvinte au fost: "Am venit de Dincolo".
ASPIRAT ÎNTR-UN TUNEL TURBIONAR
Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat într-un tunel turbionar, gri, la capătul căruia se afla o lumina strălucitoare. "Clasic", s-ar putea spune. Așa se "vede" şi din starea de comă. Însă este pentru prima dată când cineva explica aceasta lumină strălucitoare. "Este vorba de o radiație luminoasă pe care o apreciez având 300.000 de grade Kelvin".
Ar fi fost suficient atât să-i tulbure pe participanții la experiment. Însă subiectul mai avea şi alte "amintiri". A descris peisajul de "Dincolo" asemănător cu cel pământean, dar în culori mult mai pure. Şi da, a văzut şi oameni, o femeie şi o fetiță aidoma ei, de părea o clonă, un bătrân şi un alt bărbat, cu ten gri, "altfel decât noi". Straniu, în comparație cu aceștia, subiectului i se părea ciudată rasa umană, fără să poată preciza de ce.
Nu a putut lua contact cu ei, păreau că rătăcesc fără ţel, pierduți în timp şi spațiu. Sau el era cel care se "rătăcise" în timpul şi spaţiul "lor". Subiectul a apreciat trecerea lui prin lumea de dincolo la o fracțiune de secundă şi nu i-a venit să creadă că dispăruse aproape o oră.
Mergând pe ipoteza că acei oameni poate dispăruseră cândva în "ceaţa albastră" şi nu mai găsiseră calea de întoarcere, au fost chestionați sătenii despre dispariții ciudate. "Sunteți oameni serioși sau cum?", i-a luat la rost o bătrână. "Pai, câte ciudățenii sunt pe aici, cine să mai știe!".
ŢARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU
Localnicii spun că "Ţara Luanei" este "Poarta lui Dumnezeu". Are legătură sau nu, un grup de cercetători japonezi au constatat că aici se afla al treilea pol energetic al Pământului, ca importanţă, primul fiind Vârful Omu. Legătura acestei zone cu străvechea civilizație sumeriană a făcut-o cercetătorul Paul Lazăr Tonciulescu, în cartea sa "De la Tărtăria la Ţara Luanei". Am putea adăuga faptul că, în sumeriană, "Luana" se traduce prin "Cei pe care Anu îi păstorește" sau, mai prozaic, "oamenii lui Anu", Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al cărui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastică.
În afară de tăblițele de la Tărtăria cu o scriere protosumeriană (datarea cu C 14 atestă că așezarea este cu 2.000 de ani mai veche decât orașele sumeriene), ceramica antică descoperită pe teritoriul ţării noastre poartă simbolul zeului Anu.
Aici, se cuvine să amintim că "zeii" sumerieni coborâseră pe Pământ cu carele zburătoare şi întocmiseră înainte de Potop dinastia zeilor, care guvernase peste civilizația primordială. Reamintim teoria oceanologului american Rob Ballard, conform căreia marele potop rămas în toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut în bazinul Mării Negre, care era doar un lac cu apă dulce.
Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toată această regiune, iar lacul s-a transformat în mare. Triburi ale acestei prime civilizații au migrat şi înainte de Diluviu, dar după cataclism au "emigrat" şi zeii, întemeind civilizațiile de pe malurile Tigrului şi Eufratului, Indusului şi Nilului. Dar se pare că aici a fost prima "Ţară a oamenilor lui Anu". Continuare în partea a doua...
[Continuare în partea a doua...]
