Corey Goode: vizita cutremuratoare printre sclavii din coloniile de pe planeta Marte
Corey Goode: vizita cutremuratoare printre sclavii din coloniile de pe planeta Martetraducere si adaptare de Marian Apostol (AIM) dupa un text de Justin Deschamps
Corey Goode a publicat detalii complete despre intrevederea sa, si a lui Gonzales, cu o delegatie a Conglomeratului Corporatiilor Interplanetare la una din bazele lor din coloniile secrete de pe planeta Marte. Relatarea sa demonstreaza cat de importanta este o investigatie personala la locul adecvat si releva informatii cutremuratoare.
Conglomeratul Corporatiilor Interplanetare sustine ca toate coloniile sale sunt conduse in mod corect si onorabil, asa cum au afirmat in recenta lor solicitare de amnistie. Reamintim ca ei au fost pusi, de catre Alianta Programelor Spatiale Secrete (impreuna cu Alianta Sferelor), in situatia de a demonstra ca sunt false zvonurile conform carora ei si-au organizat activitatile sub forma unui sistem de sclavi umani ce traiesc in conditii sub-umane.
Numai ca reprezentantul Aliantei Sferelor, Corey Goode, a descoperit ca ei sunt exponentul sistemelor sclavagiste draconiene. Acesta este un exemplu cat se poate de relevant ca oamenii pot fi condusi dictatorial foarte usor atunci cand adevarul le este ascuns chiar si numai partial, sau doar distorsionat. Este extrem de interesant cat de simplu si usor este de spulberat o minciuna pe care conducerea Conglomeratului o spune colonistilor sclavi, prin simplul fapt ca mirosul lui Corey este diferit de al lor.
Colonistilor sclavi de pe planeta Marte ce traiesc in bazele Conglomeratului li s-a spus de catre conducerea bazelor ca planeta Pamant a devenit de ne-locuit inca in urma cu multi ani, dar au descoperit cu stupoare ca in fata lor se afla un om cu arsuri solare pe piele (de la plaja) si cu miros de pamantean!
Adevarul, chiar si in forma unei simple sclipiri, este suficient pentru a demola imediat orice paienjenis de minciuni abil orchestrate.
UPDATE: Dr. Michael Salla analizeaza implicatiile oficiale ale dezvaluirilor lui Corey Goode in doua articole in care arata ca elitele britanice se pregatesc pentru a gasi o cale de a detrona o dictatura dintr-o colonie de pe Marte, si respectiv o noua lege propusa de Congresul american ce ar proteja orice companie americana care ar stabili operatiuni de exploatare miniera pe alte planete. Vezi stirea din Prima Pagina.
Iata mai jos raportul publicat de Corey Goode la adresa SphereBeingAlliance.com
M-am trezit putin dupa ora 3 AM in ziua de sambata 20 iunie 2015 pentru ca eram putin emotionat in legatura cu aceasta conferinta la care urma sa particip. Petrecusem ziua precedenta la piscina impreuna cu sotia si cei doi copii ai nostri, si acum eram cam ars de soarele prea generos ce se aratase atunci in aceasta zona din nordul Texasului. Trebuie sa spun ca aveam usturimi la pielea de pe cap.
Fusesem informat din dupa-amiaza zilei precedente ca se incheiasera toate negocierile intre conducerea Conglomeratului Corporatiilor Internationale (pe de-o parte) si Alianta Programelor Spatiale Secrete si Alianta Sferelor (de cealalta parte), si urma sa plec prin metoda obisnuita intre orele 3:30 si 4:00 AM in dimineata urmatoare.
Stiam deja ca aceasta conferinta urma sa fie foarte interesanta si, posibil, foarte lunga, asa incat fiind obosit dupa activitatile din cursul zilei, vineri seara am decis sa adorm devreme. Imediat dupa ora 7 PM am adormit. M-am trezit pe la 11:30 PM, eram preocupat de aceasta intalnire importanta cand urma sa ma aflu pe o colonie de pe Marte... mintea imi mergea in continuu...
Intr-un final am reusit sa adorm din nou, putin dupa miezul noptii. M-am trezit apoi la ora 3 AM si vroiam sa merg in bucatarie inainte sa plec. Abia am ajuns in sufragerie ca micul meu prieten sferic, de culoare indigo, s-a decis sa incurce planurile mele aparand in fata mea in zig-zag-ul caracteristic direct prin usa inchisa de la terasa. Era evident ca nu mai aveam timp de micile mele pregatiri, asa ca m-am incaltat repede cu perechea de sandale si am dat semnalul cunoscut ca sunt gata de transport.
Inainte sa-mi dau seama cum, ma aflam deja in incaperea familiara mie ce se afla in baza lunara numita Lunar Operations Command (ce este o zona neutra si este folosita pentru majoritatea intrevederilor diplomatice). Purtam pantaloni scurti, un tricou si acea pereche de sandale largi - nu eram deloc pregatit cum se cuvine pentru excursia diplomatica ce urma sa aiba loc pe planeta Marte...
Un barbat din personalul LOC a intrat in camera si m-a intrebatdaca am nevoie de ceva. Am cerut ceva de imbracat si o pereche de bocanci. El m-a intrebat marimea, si a iesit. In 10 minute avea deja un costum albastru deschis cu sigla Aliantei Programelor Spatiale Secrete. M-am imbracat cu costumul si am incaltat bocancii care pareau noi.
Cand am fost gata, m-a escortat pe holurile inguste spre un hangar mai larg unde se afla un grup mai numeros de oameni ce se grupase sub forma unui semicerc langa o nava de transport modulara de 15 metri cu care mai calatorisem in trecut.
L-am vazut pe Gonzales, delegatul Aliantei Programelor Spatiale Secrete, si ne-am salutat. Acolo se afla deja un reprezentant al Conglomeratului care imi parea cunoscut, desi nu putem sa-mi amintesc circumstantele. Parea ca are vreo 40 de ani, era inalt de 1,85 metri, avea cam 90 kg, ochii gri-albastri si parul alb tuns scurt. Era imbracat intr-un costum foarte elegant in genul celor purtate de membrii Comitetului celor 200, dar era putin diferit, avand o infatisare futuristica.
Gonzales mi-a prezentat pe cei 4 membri ai garzii noastre de corp, care erau de asemenea si empati-intuitivi. Doi dintre ei ma insoteau pe mine, iar ceilalti doi pe Gonzales. Mai erau alti 4 membri ai echipajului care urmau sa calatoreasca cu noi pe Marte. Celalti oameni prezenti acolo erau membri in consiliul Aliantei Programelor Spatiale care ne-au urat la toti sa avem o intrevedere productiva, in timp ce noi ne imbarcam pe nava.
Fiind modulare, acest tip de nave pot fi configurate in multe moduri, conform misiunii pe care o au. Am vazut astfel de nave configurate ca simple transportoare de trupe, altele ca centre medicale de tratament, si altele ca nave de transport si intrevedere pentru inalti reprezentanti. De data aceasta erau locuri pentru toti cei prezenti. Am fost informati ca aceasta calatorie va dura aproape o jumatate de ora deoarece planeta Marte se afla de partea cealalta a Soarelui fata de Pamant si Luna (dar motivul exact pentru aceasta durata nu ne-a fost explicat). Acest tip de nave de obicei traverseaza distante comparabile in numai cateva minute. Nu imi dau seama daca cele cateva zeci de minute programate pentru calatorie erau doar un rastimp acordat noua ca sa observam indeaproape pe reprezentantul Conglomeratului, sau daca chiar era vorba de considerente tehnice datorate pozitiei planetei Marte.
Pe masura ce ne-am ridicat si am trecut prin usile deschise ale hangarului lunar, am vazut cum suprafata Lunii se indeparteaza rapid, si am vazut si planeta Pamant, prin hublourile transparente de pe peretii navei. Apoi nava a crescut viteza foarte mult si hublourile au devenit opace, usor colorate.
Gonzales si reprezentantul Conglomeratului au inceput sa discute despre conferinta si despre cine va fi prezent acolo. Gonzales i-a spus din nou acestuia ca noi apreciem deschiderea lor si faptul ca au fost de acord cu conditiile noastre, si anume ca noi sa avem garzi de corp inarmate, sa alegem noi insine locul de desfasurare a conferintei de indata ce ne vom afla pe orbita lui Marte, sa facem un tur al unei baze de acolo, si sa ne permita sa luam cu noi o familie din lucratorii de pe Marte, familie pe care noi o vom alege si la care ii vom oferi posibilitatea sa ramana pe Pamant sau sa se intoarca pe Marte, conform propriilor lor alegeri. Ascultam toate acestea, pentru ca nu facusem parte din echipa de negociatori, si speram ca voi afla mai multe noutati.
Odata cu sosirea noastra si pozitionarea pe orbita lui Marte, hublourile de pe peretii navei au devenit din nou transparente si a fost coborat din tavan un ecran imens ce avea cam 1,8 metri diagonala si pe care vedeam imaginea in timp real a planetei Marte cu simboluri grafice care desemnau coloniile si complexele industriale ale Conglomeratului din emisfera nordica.
Reprezentantul Conglomeratului s-a ridicat si a inceput sa arate spre fiecare recomandandu-ne care era cea mai potrivita pentru turul promis si pentru conferinta anuntata. Dar Gonzales l-a intrerupt spunandu-i ca deja are stabilita ce locatie va fi vizitata conform misiunii primite de la Alianta Programelor Spatiale Secrete care primise informatii valoroase de la unul din membrii Conglomeratului care fugise de pe Marte.
Reprezentantul Conglomeratului a devenit brusc ingrijorat, iar aceasta ingrijorare s-a accentuat atunci cand a apatut simbolul PLUS in dreptul uneia din bazele din emisfera sudica. El a afirmat ca acolo era doar o fabrica industriala foarte veche si ca nu era nici-o colonie umana acolo. Gonzales i-a raspuns ca, conform informatiilor furnizate de fugarul ce se alaturase lor, acolo era o colonie de marime medie in care acela traise pana de curand, si despre care le daduse rapoarte extrem de detaliate.
Reprezentantul Conglomeratului a spus ca va trebui sa contacteze pe superiorii sai ca sa obtina aprobare. Gonzales i-a reamintit ca noua ni s-a promis acces la ORICE baza si ORICE colonie de pe Marte pentru aceasta conferinta si acest tur. Apoi reprezentantul Copnglomeratului s-a scuzat si a mers intr-o incapere mica pentru a comunica cu superiorii lui. La scurt timp el s-a intors si a spus ca va dura aproape o ora pana ce vom avea permisiunea sa amartizam, dar ca locatia a fost acceptata.
Era evident ca asta era tactica lor ca raspuns la alegerea noastra neasteptata, pentru a obtine timp pentru pregatirile necesare vizitei noastre neprevazute acolo.
Dupa cam 50 de minute foarte lungi am auzit un anunt care afirma ca echipajul a obtinut permisiunea de a amartiza acolo. Pe masura ce ne apropiam cu nava, puteam vedea nori slabi de gheata in atmosfera superioara si unele furtuni de praf la suprafata planetei in zone indepartate din nordul traiectoriei noastre. Apoi am vazut frumoasele descarcari electrice albastru-roz in jurul scutului energetic al navei noastre pe masura ce intram cu viteza in atmosfera. Nu se auzea nimic si nu am observat vreo turbulenta la intrarea in atmosfera.
Apoi ne-am indreptat direct spre o zona de la sol care era deluroasa si chiar stancoasa pe alocuri, cu zapada si gheata in vaile dintre culmi. Am facut o intoarcere rapida si scurta care nu a avut efecte inertiale asupra pasagerilor navei. Nava a survolat terenul pe o distanta de cativa kilometri pana am ajuns intr-o zona gen canion.Un fel de fosta albie de rau strajuita de culmi stancoase.
Am incetinit indreptandu-ne spre un fel de spatioport neted lucrat direct pe stanca, moment in care la sol am observat un fel de turela cilindrica care s-a ridicat dintre stanci, si care avea ferestre. Parea ca este un punct de observare sau un fel de turn de control al traficului aerian.
Apoi s-a deschis dedesubt o poarta imensa ce dadea spre un hangar mare, iar nava a incetinit si a intrat in acest hangar. Ne aflam in interiorul unui fel de tunel cu sectiunea patrata sapat direct in stanca, ce avea alte hangare de-o parte si de cealalta. Pe masura ce avansam,am privit prin usile hangarelor si am vazut acolo doua nave de forma picaturii de apa.
Aceste nave erau cumva neobisnuite pentru mine deoarece aveau un aspect cromat, stralucitor, si nu mai vazusem asa ceva in stagiul petrecut de mine in Programele Spatiale. Eu vazusem pana atunci astfel de nave dar erau negre sau cenusii-inchis, nicidecum stralucitoare. Un al treilea hangar din dreapta era pregatit pentru nava noastra si am fost directionati acolo; am amartizat pe o platforma speciala, langa una din navele in forma de picatura. Motorul s-a oprit si atunci am stiut ca ajunsesem la una din cele mai opresive colonii de pe planeta.
Am observat o punte de legatura ce a aparut intre cele doua nave, si care conducea catre o zona cu multe aparate si indicatoare. Imediat au aparut cam 12 persoane ce faceau parte din echipajul de securitate martian dotat cu arme, purtand uniforme pe care le mai vazusem.
Reprezentantul Conglomeratului a spus ca ar trebui sa iasa primul ca sa ne pregateasca drumul, iar Gonzales a ordonat sa se deschida usile navei.
Am observat cum reprezentantul Conglomeratului a vorbit cu echipajul de securitate, a trecut prin zona de verificare automata (check-point) si s-a intors zambind facand semne ca totul era in regula. S-a apropiat rapid de nava intr-un fel de semi-alergat unde s-a intalnit cu noi, afirmand ca totul e conform planului, conducatorii Conglomeratului au fost informati de locatia noastra si sunt deja pe drum. A spus ca si noi trebuie sa trecem prin zona de verificare automata pentru a-l intalni pe comandantul bazei care doreste sa ne vorbeasca.
Reprezentantul Conglomeratului ne-a spus apoi care va fi subiectul conversatiei. A privit cu atentie reactiile noastre pe masura ce ne descria la ce sa ne asteptam de la acest comandant al bazei.
A spus ca oamenii care se aflau in aceasta colonie erau aici de multe generatii si ca erau sub impresia ca de multi ani Pamantul trecuse printr-un fel de cataclism planetar facandu-l ne-locuibil. Ne-a spus ca suntem rugati sa nu aruncam "in aer" ordinea sociala a coloniei dezvaluind ca realitatea este alta, si nici macar sa spunem ca vreunul dintre noi este de pe Pamant.
Apoi s-a intors si a alergat la fel catre echipajul de securitate martian in timp ce noi facusem ochii mari si ne miram la ceea ce ne spusese. Gonzales a spus "L-ai auzit, hai sa nu provocam incidente nedorite daca putem sa le evitam".
Apoi am parasit nava noastra indreptandu-ne spre zona punctului de verificare automata. Unul din echipa de securitate ce avea o atitudine foarte rece ne-a oprit brusc privind la garzile noastre de corp spunand "Absolut nici-un fel de arme dincolo de acest punct!" Noi ne-am oprit si Gonzales a spus "Stii foarte bine ca nu asa a fost intelegerea. Mi-ar parea rau ca lucrurile sa se termine inainte ca sa inceapa. Intelegi?"
Reprezentantul Conglomeratului s-a deplasat pe hol pentru a vorbi cu comandantul bazei. Acesta devenit si mai agitat decat era inainte, dar a facut semn catre echipade securitate sa ne lase sa trecem. Inca un obstacol trecut cu bine datorita interventiei salutare a lui Gonzales.
De cum am intrat, comandantul bazei ne-a "turnat" povestea cu oamenii de aici care nu stiau ca Pamantul inca e "bine-mersi", dar ca aceasta situatie nu are nimic de-a face cu vreun fel de organizare sclavagista, idee sustinuta de Alianta Programelor Spatiale, si ca este doar un "experiment social complex". A subliniat ca noi trebuie sa fim foarte atenti sa nu contaminam in vreun fel acest experiment ce dureaza de cateva decenii si care va ajuta umanitatea in viitor.
L-am privit pe Gonzales care deja isi dadea ochii "peste cap" uitandu-se la mine semnificativ.
Comandantul bazei a spus apoi ca sala principala este in pregatire pentru conferinta, si ca pana atunci noi vom face turul promis prin zona industriala care se afla la 8 km departare la care vom ajunge cu un tren subteran. A spus ca dupa conferinta vom avea ocazia sa vizitam colonia si sa intalnim oamenii de acolo, sa vedem conditiile lor de viata si sa intrebam daca vreo familie vrea sa plece cu noi.
Am fost condusi printr-o zona a coloniei care fusese evident golita de oameni pentru ca noi sa mergem pe acolo. Totul parea ca un oras fantoma, inghesuit. Am ajuns intr-o alta zona sapata tot in stanca, dar ne-finisata. Acolo se afla o singura linie de tren subteran printr-un tunel ce parea de sticla dar ne-lustruita. Cumva era roca vitrificata? A sosit un tren in care ne-am urcat.
Felul in care ne-am urcat a facut sa fim asezati intr-o ordine ciudata. Locurile erau cate doua, fata-in-fata. S-a facut ca ma aflam asezat la cativa oameni departare de Gonzales. In fata mea se aflau mai multi membri ai echipei de securitate martiene. Am observat cum unul dintre ei tot soptea altuia, iar intr-un final m-a intrebat de unde sunt.
I-am raspuns fara sa ma gandesc, in mod automat: "Texas".
Imediat l-am vazut privirile socate ale celor trei oameni din fata mea. In acel moment mi-am dat seama ca am incurcat-o.
Ei au inceput imediat sa vorbeasca intre ei si am simtit ochii unuia dintre empat-intuitivii mei privindu-ma, si apoi l-am vazut pe Gonzales cum ma privea si el. Intr-adevar, am stricat totul. Nu indrazneam sa privesc la nimeni, si mi-am indreptat privirea spre fereastra. Curand am ajuns la fabrica.
Pe masura ce coboram din tren, murmurele se inteteau in echipa de securitate martiana. Am ajuns fata-in-fata cu Gonzales care ma privea semnificativ. I-am spus, "Da, am dat-o in bara." I-am spus ce s-a petrecut, iar el mi-a spus ca i-a auzit cum ei discutau despre felul in care noi doi mirosim, si despre faptul ca eu am arsuri solare, si ca eu nu arat ca vreun om care stationeaza pe o nava cosmica sau intr-o colonie.
Gonzales a continuat spunand ca oamenii din aceste medii inchise si perfect controlate au devenit sensibili si isi pot da seama imediat de unde este fiecare. Cand apare cineva ca noi care miroase a gel, deodorant si uleiuri cu aroma de nuca de cocos si creme de plaja, mirosim complet a "straini" pentru ei, complet Pamanteni, pentru ca ei toti folosesc aceleasi produse de toaleta, si chiar mirosurile de mancare care ies prin porii pielii noastre ne dau de gol.
Comentariu Justin Deschamps: Se pare ca excursia lor a fost un fel de dezvaluire cutremuratoare pentru colonistii de pe Marte, un eveniment local care arata si prevesteste un eveniment general care va fi pe Pamant. E nevoie doar de o scanteie de adevar pentru a distruge o intreaga retea de minciuni. Arata de asemenea cat de profund suntem afectati de propriile credinte si pseudo-adevaruri. Poate ca colonistii ar fi incercat de mult sa se revolte daca ar fi stiut adevarul despre Pamant.
Gonzales a aratat ca in mod sigur nu ajuta cu nimic daca cineva spune ca e din "Texas". A mai spus ca s-a gandit cum sa "o dreaga": afirmand in fata lor ca vin de pe o nava ultra-secreta necunoscuta colonistilor si care s-ar numi Texas, dar in cele din urma si-a dat seama ca gafa a fost facuta. S-a dovedit a fi corecta observatia lui Gonzales, pentru ca pe masura ce avansam in turul prin complexul industrial, vestea s-a raspindit ca un virus printre echipa de securitate martiana, iar reprezentantul Conglomeratului si-a dat seama, si ne-a facut sa vedem cum priveste dezaprobator şuşotelile si discutiile dintre ei.
Mergeam cu totii in grup apropiat in timp ce unul dintre rezidenti ne explica care este rolul fiecarei masini robotice, si ce lucreaza fiecare dintre muncitorii de pe linia de lucru care producea diverse interfeţe, indicatoare si relee optice si neurologice. Am vazut o versiune a unui astfel de bio-releu neurologic cumva curbat, dar au afirmat ca exista si alte forme corespunzatoare altor cumpărători non-umani.
A sosit apoi un alt tren subteran plin cu mai mult personal de securitate. Ne-au spus sa ne oprim, au luat deoparte echipa de securitate care fusese cu noi, i-au dezarmat pe toti, si i-au urcat in tren, plecand. Ne-a fost data o alta echipa de securitate, iar reprezentantul Conglomeratului care avea in ureche un dispozitiv de comunicare ne-a anuntat ca de acum incolo nu avem voie sa discutam cu echipa de securitate decat pe probleme de securitate imediata.
Au adus apoi un cilindru de metal care avea la un capat un buton de pulverizare (ca un spray deodorant) si ne-a spus sa il pulverizam pe corpul nostru si sa ne frecam fetele si parul cu aceasta solutie, care s-a dovedit a fi un neutralizator de mirosuri, si care nu avea nici-un miros. Eu eram ingrijorat ca sa nu contina vreo substanta ciudata, dar Gonzales a spus ca e in regula, mi-am desfacut costumul si am pulverizat spray-ul pe brate, umeri, gat, pe fata si pe par.
Turul s-a incheiat mai devreme deoarece reprezentantul Conglomeratului ne-a anuntat ca ceilalti conducatori sosisera si isi pregateau prezentarea in sala principala. Am asteptat intoarcerea trenului subteran, ne-am urcat in el si ne-am intors in colonie. Pe drumul de intoarcere, unul din empatii-intuitivi ai nostri s-a aplecat catre Golzales si a spus ca ceva nu e in regula... Gonzales a dat din cap si a spus sa-l mentina informat.
Cand am ajuns in colonie, de data asta era o atmosfera complet diferita. Erau peste tot oameni care aveau intre 8 si 60 de ani, toti imbracati intr-un costum mono-piesa. Cu totii pareau sa se preocupe de treburile lor zilnice, dar in furis aruncau priviri curioase spre noi si pareau ca doresc sa aiba contact vizual, sa ne priveasca in ochi. Li se spusese ca vom face un tur al coloniei dupa care vom intreba o familie daca doreste sa vina cu noi ca sa raportam despre conditiile de viata din acea colonie.
Am fost adusi in sala cea mare care arata ca o sala de propaganda, plina cu oameni si in care am observat si grupul conducatorilor Conglomeratului, dar erau multi si nu aveam cum sa-i numar exact. Ne-au asezat pe scaune si au inceput prezentarea pe un ecran imens despre ce fel de produse si tehnologii fabricau ei acolo, despre ce cumpara ei in schimbul acestora, si in care afirmau ca au contracte de furnizare cu aproape 900 de civilizatii, dar ca fac comert ocazional si cu multe altele.
Au aratat tot felul de nave cosmice si componente pentru ele care sunt folosite de anumite grupuri in propriile tehnologii si au discutat si despre tratatele exopolitice pe care le au cu grupuri care sunt in trecere regulata prin sectorul nostru de galaxie folosind sisteme-portal naturale care fac parte din "reteaua cosmica".
Dupa aceasta prezentare am fost dusi intr-un tur prin colonie. Oamenii erau foarte amabili si dornici sa ne faca pe plac prezentandu-ne locuintele lor care erau foarte mici si care adaposteau 4 persoane. Posesiuni materiale aveau extrem de putine, si exista un sistem de caste sociale ca in filmul Divergent, desi la o scara mai mica.
Am ajuns la finalul turului unde am vazut sistemul de control al climatizarii si sistemul de curatatorie si reciclare si centrele comunitare. Acum era momentul ca Gonzales sa anunte pe reprezentantul Conglomeratului care dintre familiile din colonie va fi invitata sa plece cu noi. El a spus numarul de identificare al unei locuinte din acea colonie care era un numar alfanumeric scris pe usa lor, iar 15 minute mai tarziu, un barbat, o femeie, un adolescent si o fetita mai mica au aparut in fata noastra, fiecare cu un mic sac in mana. Pareau sa aiba o atitudine stoica si nervoasa. Era de asteptat, dar mie mi s-a parut ciudat, totusi. Dar nu am spus nimic. Unul dintre empatii-intuitivi a soptit ceva catre Gonzales, iar acesta a ordonat sa mergem inapoi la nava noastra.
Cand am ajuns in nava si usa s-a inchis, Gonzales s-a intors catre familia aleasa si le-a spus ca sunt in siguranta si ca el nu le va insela buna credinta. A spus "Stim ca mai este un membru al familiei voastre care nu e prezent", la care tatal a spus "Cum e posibil sa stiti asta?" Gonzales a aratat catre garzile noastre de corp si a spus "oamenii nostri au anumite abilitati". Membrii familiei au lasat capul in jos si nu au mai vorbit. Gonzales s-a suparat si a spus ca va indrepta aceasta situatie: el si inca doi oameni din garda de corp au iesit din nava.
Am stat intr-o liniste deloc confortabila timp de 10 minute dupa care membrii echipajului care ramasesera pe nava ne-a anuntat ca vine spre noi un grup de peste 12 militari din colonie, cu arme atintite spre nava. M-au intrebat ce sa facem? I-am intrebat daca este si Gonzales pe-acolo, au raspuns ca nu. Le-am spus sa deschida usile si sa stea linistiti. Echipajul a pus in aplicare masuri de securitate pentru a sterge orice informatii sensibile de la bordul navei care ar putea fi folositoare inamicului. Cand usile navei s-au deschis, membrii echipei de securitate militara din acea colonie au intrat si au dezarmat pe toti membrii navei, dupa care ne-au luat in custodie. Am avut sentimentul pregnant ca ceva nu e in regula, si ma intrebam daca Gonzales si ceilalti sunt bine sau nu...
Militarii ne-au condus pe langa comandantul bazei ce era foarte nervos si infierbantat discutand in contradictoriu cu reprezentantul Conglomeratului. Ceva se intamplase, ceva grav care ii afectase egoul si autoritatea de conducator in fata propriilor oameni. Era extrem de suparat si nu-l mai asculta pe reprezentantul Conglomeratului care tocmai il destituia.
Am fost condusi catre un zid ce brusc s-a deschis sub forma unei usi duble ce nu era inainte vizibila. [comentariu AIM: a se vedea scurta prezentare artistica JUPITER II din Prima Pagina publicata pe 18 iunie 2015.] Au deschis usile si am fost condusi intr-un centru de detentie pe care nu-l vazusem in turul pe care-l facusem acolo! Pe masura ce inaintam pe langa celulele de detentie am vazut multi oameni in spatele gratiilor ce erau in diferite stari de suferinta psihologica.
Cand am ajuns la ultima celula, am vazut ca acolo era Gonzales si cei doi empati-intuitivi care erau cu el. M-am simtit usurat vazand ca sunt in viata. Am fost inchisi si noi in aceeasi celula, fara nici-o explicatie.
Gonzales a spus ca acel comandant al bazei era un tiran si megalo-maniac care nu era obisnuit sa discute diplomatic cu oamenii. A spus ca recentul atac asupra coloniilor de pe Marte pe care Alianta Programelor Secrete l-a declansat, a fost folosit ca subiect de discutie in contradictoriu cu el. Am intrebat ce se va petrece in continuare, iar Gonzales a raspuns ca din modul in care s-a manifestat comandantul bazei - nu ne pute astepta la nimic bun, fapt ce ne-a facut sa ne gandim la ce e mai rau.
La nici macar un minut, i-am vazut pe prietenii nostri, cele doua mici sfere albastru-indigo care au intrat in celula de detentie prin peretele de roca. Au dansat in zig-zag cateva secunde, motiv pentru care cei din echipajul navei care nu mai calatorisera in felul acesta s-au lipit de perete ingroziti. Golzales le-a explicat cum functioneaza metoda de transport. Aproape instantaneu ne aflam in camera noastra de la Lunar Operations Center.
Odata cu revenirea noastra neasteptata s-a declansat alarma automata, si un grup de oameni inarmati au navalit in camera. Gonzales le-a spus sa informeze superiorii despre revenirea din misiune. Au plecat impreuna cu membrii echipajului navei, iar eu si Gonzales am ramasi singuri in camera.
"Am pierdut o nava, dar nici-un membru al echipajului, asta e ceva!" a spus Gonzales. A subliniat ca in urma excursiei am obtinut o serie de informatii importante - acesta fiind adevaratul scop al misiunii. A spus ca adevaratul scop al Conglomeratului la aceasta prezentare a fost propaganda pentru a contracara recentele dezvaluiri prin care publicul de pe Pamant a aflat despre sistemul sclavagist de organizare a coloniilor de pe Marte. Mi-a spus sa continui seria de dezvaluiri, dar ca el nu stia ce urmeaza sa fac in continuare. Mi-a spus ca nu stie daca urmeaza sa il vizitez pe Raw-Tear-Eir (din grupul Blue Avians) sau urmeaza sa fiu condus acasa. Eram extrem de obosit dupa cele 14 ore de chin si de momentele de maxim stres si adrenalina de care am avut parte in aceasta excursie, astfel ca nu-mi doream decat sa ma odihnesc.
Destul de repede, sfera albastru-indigo a aparut in camera si m-a transportat inapoi acasa in acelasi punct din sufrageria mea in care ma aflasem la plecare. Ca de obicei, doar cateva minute trecusera asa ca am incercat sa adorm din nou.
Va multumesc tuturor pentru gandurile voastre bune, care sunt un sprijin important pentru actiunile mele.
Corey/GoodETxSG
UPDATE: Dr. Michael Salla analizeaza implicatiile oficiale ale dezvaluirilor lui Corey Goode in doua articole in care arata ca elitele britanice se pregatesc pentru a gasi o cale de a detrona o dictatura dintr-o colonie de pe Marte, si respectiv o noua lege propusa de Congresul american ce ar proteja orice companie americana care ar stabili operatiuni de exploatare miniera pe alte planete. Vezi stirea din Prima Pagina.
