Minciuni despre încălzirea globală (3)

Publicat de: redactia.aim colaborator AIM Publicat la: 02.06.2009 Citit de: 413 ori Conţine: 2159 cuvinte	10.00 Apreciază acest articol cu o notă, în  zona galbenă  de la final.	Noutăţi: 1054 Noul tau Smart TV te spioneaza. Afla cum poti preveni asta. 769 Spionaj in casa ta: o noua tehnologie foloseste sunete inaudibile pentru a transmite informatii despre telefonul, calculatorul, televizorul sau tableta ta! 2915 Iluzii anesteziante in care cred romanii, si care blocheaza evolutia si dezvoltarea poporului roman, a societatii romanesti, a Romaniei (1) 1306 Iluzii anesteziante in care cred romanii, si care blocheaza evolutia si dezvoltarea poporului roman, a societatii romanesti, a Romaniei (2) 863 Originea democratiei: o poveste cu tilc 483 Poluarea electromagnetica dauneaza grav sanatatii 1815 Vladimir Putin - agentul trezirii? 6179 Mega-dezvaluiri de documente si dovezi despre Programele Spatiale Secrete si Extraterestri vor avea loc in 2016? 3080 Se intampla ceva extraordinar in lume 1187 «Eu cuget, deci exist» a fost precedat de «eu cuceresc, deci exist» şi mai ales de «eu extermin, deci exist» 1090 Sfaturi practice pentru a rezista manipularilor 875 Recviem pentru un vis - un rocker despre muzica rock 866 Fungii provoaca Alzheimer - infesteaza creierul 4748 VIDEO: Grupul de studii Keshe Romania 904 Desteapta-te, romane! Pe tine insuti! 1277 Stalin a inviat din morti 1377 Vladimir Putin, catre elita occidentala: Timpul jocului s-a terminat... 2258 Generator Free Energy inspirat din textele sacre ale Indiei 1528 Tehnologii sinistre ale controlului mental ce sunt aplicate umanităţii (prima parte) 1981 Tehnologii sinistre ale controlului mental ce sunt aplicate umanităţii (partea a doua) mai multe noutăţi... sau Top 100
Comentate recent:

Abonează-te la Buletinul Informativ AIM pentru a fi anunţat imediat ce sunt publicate noi articole, şi nu numai: uneori, Buletinul Informativ AIM conţine informaţii care NU sunt publicate pe site-ul Active Information Media.


[continuare din partea a doua]

INFORMAŢII ERONATE DESPRE CONCENTRAŢIA PREINDUSTRIALĂ DE CO2

Mărturia prof. Zbigniew Jaworowski, director al Consiliului Ştiinţific al Laboratorului Central de Protecţie Radiologică, adresată Comitetului Senatului S.U.A. pentru Comerţ, Ştiinţă şi Transport, 19 martie 2004

Sunt profesor în cadrul Laboratorului Central de Protecţie Radiologică (CLOR), din Warşovia, Polonia, o instituţie guvernamentală, care este implicată în studierea mediului înconjurător. CLOR are o relaţie de parteneriat special cu Consiliul Naţional al S.U.A. privind Măsurătorile şi Protecţia Radiologică (NCRP).

În aproximativ ultimii 10 ani, CLOR a avut relaţii strânse de colaborare cu Agenţia de Protecţie a Mediului din S.U.A., în ceea ce priveşte cercetarea influenţei industriei şi a testelor nucleare asupra mediului şi societăţii. Am publicat peste 280 de lucrări ştiinţifice, dintre care 20 pe teme climatice. Sunt reprezentantul Poloniei în Comitetul Ştiinţific al Naţiunilor Unite despre Efectele Radiaţiilor Nucleare (UNSCEAR), iar în perioada 1980 – 1982 am fost director al acestui comitet.

În ultimii 40 ani am fost interesat de studierea gheţarilor, utilizând zăpada şi gheaţa drept matrice de reconstituire a istoriei poluării antropogene a atmosferei terestre. O parte din aceste studii au avut legătură cu probleme de natură climatică. Înregistrările din eşantioanele de gheaţă au fost utilizate ca dovezi ale prezenţei activităţii omului pentru a evidenţia că aceasta a ridicat nivelul concentraţiei de CO2 cu ca. 25% faţă de perioada preindustrială.

Aceste înregistrări extrase din eşantioanele de gheaţă au constituit parametrii de intrare ai modelelor de simulare climatică a circulaţiei carbonului în natură şi piatra de temelie a ipotezelor încălzirii globale induse de factorul antropic. Voi demonstra în această declaraţie, că aceste înregistrări nu reflectă realitatea fizică atmosferică.

PREMIZE DE BAZĂ

Pentru a studia istoria poluării industriale a atmosferei terestre, în perioada 1972 – 1980, am organizat 11 expediţii de studiere glaciară, care au avut rolul de a stabili cantitatea de poluare naturală şi antropogenă din precipitaţiile contemporane şi vechi, din eşantioanele a 17 gheţari din Arctica, Antarctica, Alaska, Norvegia, Munţii Alpi, Himalaya, Munţii Ruwenzori din Uganda, Anzii Peruani şi Munţii Tatra din Polonia.

Deasemenea, am măsurat schimbările pe termen lung a prafului troposferic şi stratosferic şi conţinutul de plumb din organismul uman în zona Europei şi nu numai, din ultimii 5000 ani. În anul 1968 am publicat prima lucrare despre concentraţia de plumb din gheţari.

Ulterior am demonstrat că în perioada pre-industrială, cantitatea totală de plumb din atmosferă a fost mai mare decât cea din secolul 20, şi că conţinutul de plumb din atmosferă este generat de surse naturale şi că, în perioada Încălzirii Medievale, aceasta a fost de 10 – 100 ori mai mare în organismul uman decât cea din secolul 20. În perioada anilor 1990 am lucrat la Institutul Norvegian de Cercetare Polară din Oslo şi apoi la Institutul Naţional Japonez de Cercetări Polare din Tokyo.

În această perioadă am studiat efectele schimbărilor climatice asupra regiunilor polare, şi gradul de valabilitate al studierii gheţarilor în scopul estimării concentraţiei atmosferice de CO2 din vechime.

ESTIMĂRI FALSE ALE CONCENTRAŢIEI PREINDUSTRIALE DE CO2 ÎN ATMOSFERĂ

Determinările concentraţiei de CO2 din gheaţa polară sunt utilizate pentru estimarea nivelelor preindustriale de CO2. Examinarea atentă a acestor determinări, m-a convins asupra faptului că studiile glaciologice nu sunt capabile să ofere o reconstituire adevărată a nivelului istoric de CO2 din atmosferă. Aceasta se datorează faptului că gheaţa nu îndeplineşte în totalitate criteriile de bază ale sistemului de evaluare a acestor concentraţii. Unul dintre acestea îl reprezintă lipsa apei lichide din eşantionul de gheaţă, fapt care schimbă complet compoziţia chimică a bulelor de aer captive între cristalele de gheaţă.

în schimb determinările variaţiilor de temperatură pe baza analizei gheţarilor nu au nevoie de aceste condiţii speciale, dar variaţiile de temperatură nu pot fi asociate întru totul cu cele ale concentraţiei de CO2.[n.t.]

Lipsa apei lichide din eşantioanele supuse analizelor produce alterarea a peste 20 de procese fizico-chimice, generând rezultate, ale compoziţiei bulelor de aer captive, care nu pot fi asociate unei realităţi din perioada istorică a formării eşantionului respectiv.

Unul din cele 20 de procese menţionate îl reprezintă formarea hidraţilor sau clatraţilor. În zonele foarte adânci ale gheţii, toate bulele de aer dispar sub influenţa presiunii foarte mari, transformând sau obligând gazele să intre în compoziţia hidraţilor sau clatraţilor, care nu sunt altceva decât microcristale formate din interacţiunile fizice dintre moleculele de gaz şi cele de apă. În momentul prelevării eşantioanelor, se realizează săpături la mare adâncime, fapt care favorizează decompresia cristalelor şi contaminarea bulelor de aer, proaspăt formate, cu lichidul uleios al maşinilor de găurit. Fenomenul de decompresie a gheţii produce rupturi orizontale, printr-un proces binecunoscut de şifonare. După decompresia eşantionului extras, clatraţii şi hidraţii eliberează gazele, producând micro-explozii. Acestea la rândul lor vor forma noi cavităţi şi crăpături.

Prin aceste crăpături, cât şi prin cele formate la rupturile orizontale de la scoaterea eşantionului din maşină, au loc scăpări de gaze. Acestea se pierd fie în atmosferă, fie în lichidul de burghiere. Mai mult decât atât, gaze precum CO2, O2 şi N2 sunt eliberate din clatraţi la presiuni diferite şi adâncimi diferite, astfel că, unui eşantion a cărui temperatură este de –15oC, N2 se eliberează la ca. 100 bar, O2 la ca. 75 bar şi CO2 la numai 5 bar.

Astfel, se poate estima cu mare precizie la ce adâncimi se formează clatraţii sau hidraţii corespunzători ai acestor gaze. Cercetările au dovedit că CO2 se dizolvă la numai 200 m adâncime, O2 la 600 m şi N2 la ca. 1000 m. Acesta e unul din motivele pentru care eşantioanele de gheaţă studiate oferă concentraţii mai mici ale CO2 atmosferic din trecutul istoric faţă de cele din prezent, inclusiv pentru acele perioade istorice pentru care s-au estimat temperaturi medii globale mai mari decât cele din prezent.

Figura 1: Concentraţia de CO2 din bulele de aer din perioada pre-industrială, din eşantion de gheaţă, Siple, Antarctica (pătratele albe) şi în atmosfera din perioada anilor 1958-1986 la Mauna Loa, Hawaii (linia neagră); (A), date originale din gheţarul Siple, şi (B), aceleaşi date, la care li s-a "adăugat" o corecţie arbitrară a vârstei aerului din eşantion de +83 ani, realizată de "experţii" Neftel et al., 1985; Friedli et al., 1986; şi IPCC, 1990.

Această corecţie, reflectată în graficul (B) a avut "rolul" de a uni variabilităţile într-o singură curbă, care să "dovedească" prezenţa factorului antropic, iar asta vine în adaos cu pierderile de gaze din bulele de aer decompresate la extragerea eşantioanelor. (n.t.)

Iată şi explicaţia acestei "corecţii". Datele prelevate în urma studierii eşantioanelor, sunt utilizate peste tot ca dovadă a prezenţei factorului antropic în creşterea nivelului atmosfericde CO2 notate de IPCC.

Aceste date, în realitate, evidenţiază o corelare inversă a scăderii concentraţiei de CO2 cu creşterea presiunii datorită adâncimii de penetrare (Figura 1 A).

Problema datelor eşantionului Siple (cât şi a altora), este că concentraţia preindustrială de CO2 descoperită la o adâncime de 68 m (peste cea necesară formării clatraţilor de CO2 ), era "prea mare". Gheaţa de la acea adâncime s-a format în perioada anului 1890, iar concentraţia de CO2 era de 328 ppmv şi nu 290 ppmv, care, în prezent, se speculează că s-ar datora omului. Ce s-a întâmplat de fapt?

Concentraţia atmosferică de CO2 de 328 ppmv a fost măsurată la Mauna Loa, Hawaii, spre finele anului 19738 adică mai târziu cu 83 ani după formarea acelui depozit de gheaţă din Siple.

Asumpţia ad hoc, nesusţinută prin dovezi fizice, a rezolvat problema: vârsta eşantionului trebuia "micşorată" cu 83 ani, fapt care intră în contradicţie cu datarea izotopică (cât şi prin alte metode) ale eşantionului în cauză. Datele "corectate" au fost apoi aliniate cu grijă, celor din Mauna Loa (Figura 1 B), fiind apoi reproduse în nenumărate publicaţii ştiinţifice sub numele faimos de "curba Siple". Abia 13 ani mai târziu, în 1993, glaciologii au încercat să re-demonstreze experimental vârsta eşantionului dar nu au reuşit, (pentru simplul motiv că izotopii nu mint, n.t.).

Ideea aşa-zisului nivel scăzut de CO2 din atmosfera preindustrială, bazată pe cercetări atât de slabe şi inconsistente, a devenit acceptată drept Sfântul Graal al modelelor climatice de încălzire globală. Modelatorii au neglijat şi dovezile directe ale nivelului atmosferic măsurat de CO2 din secolul 19 a cărui medie a fost de 335 ppmv (vezi Figura 2).

Valorile încercuite prezintă o selecţie variabilă de date folosite de "experţi" pentru a demonstra că în secolul 19, nivelul de CO2 din atmosferă a fost de 292 ppmv. Un studiu al frecvenţei de apariţie a stomatelor în fosilele frunzelor din depozitele de pe fundul lacurilor din perioada Holocenului, din Danemarca, a evidenţiat faptul că în urmă cu 9400 ani, nivelul atmosferic de CO2 era de 333 ppmv, în urmă cu 9600 ani, acesta era de 348 ppmv, falsificându-se în mod deliberat, prezenţa scăzută a concentraţiei de CO2 până la apariţia erei revoluţiei industriale.

Manipularea necorespunzătoare a datelor, eliminarea arbitrară a unor valori măsurate sau falsificarea acestora, deoarece nu se potrivesc ideilor preconcepute despre factorul antropic generator al încălzirii globale, este un fenomen obişnuit care se promovează în multe studii glaciologice cu privire la gazele cu efect de seră. Am expus aceste abuzuri ale ştiinţei în publicaţii notabile. Din păcate, asemenea abuzuri nu se limitează doar la publicaţii private, ci ele apar, mai ales, în documentele oficiale ale organizaţiilor naţionale şi internaţionale.

Aici se include IPCC-ul, ale cărui rapoarte se bazează, nu numai pe "curba Siple" falsificată grosolan, ci şi pe altele, utilizate în raportul din 2001, precum "curba hockey" a temperaturii, prin care vor să demonstreze că nu a existat nici un fel de aşa-zise Încălziri Medievale, Mica Glaciaţiune şi că secolul 20 a fost neobişnuit de cald. Misterioasa curbă a apărut şi în revista Nature15 fiind acceptată, după ce Mann et al., au menţionat-o în acel articol. Ca urmare a acestui eveniment notoriu, două grupe de cercetători independenţi, din afara climatologiei, au promovat o critică severă asupra lui Mann et al., pentru manipularea datelor.

Întrebarea care se naşte de aici este cât de multe articole proaste contrazic sutele de studii excelente care demonstrează, fără nici un fel de îndoială, existenţa perioadelor de Încălzire Medievală şi Mica Glaciaţiune, care trec neastingherite de severitatea condiţiilor impuse de standardul revistei Nature ? Cum e posibil ca acestea să treacă şi de standardul "oficial" al IPCC? Aparenta slăbiciune a IPCC-ului şi lipsa sa de imparţialitate, a fost diagnosticată şi criticată chiar în perioada anilor 1990, în câteva numere ale revistei Nature, dar, se pare că boala încă persistă şi în zilele noastre.

CONCLUZII

Baza celor mai multe predicţii (i.e. găselniţe, n.t.) ale IPCC-ului despre cauzele antropogenice ale schimbărilor climatice şi ale proiecţiilor simulate în stabilirea nivelului scăzut
de CO2 în atmosfera preindustrială, sunt false. Prezumţia bazată pe studiile glaciologice este falsă. Astfel, predicţiile IPCC nu ar trebui utilizate pentru planificări economice nicăieri pe glob. Dezastruosul şi complet ineficientul protocol (d.p.v. economic şi climatic) de la Kyoto, bazat pe predicţiile IPCC a fost definit corect de preşedintele Bush drept "total defect". Acestei critici i s-a alăturat şi celei lui Vladimir V. Putin.

Referinţe bibliografice:

Jaworowski, Z., Stable lead in fossil ice and bones. Nature, 1968. 217: p. 152-153.
Mulvaney, R., E.W. Wolff, and K. Oates, Sulpfuric acid at grain goundaries in Antarctic ice. Nature, 1988. 331(247-249).
Jaworowski, Z., T.V. Segalstad, and N. Ono, Do glaciers tell a true atmospheric CO2 story? The Science of the Total Environment, 1992. 114: p. 227-284.
Shoji, H. and C.C. Langway Jr., Volume relaxation of air inclusions in a fresh ice core. Journal of Physical Chemistry, 1983. 87: p. 4111-4114.
Neftel, A., et al., Evidence from polar ice cores for the increase in atmospheric CO2 in the past two centuries. Nature, 1985. 315: p. 45-47.
Friedli, H., et al., Ice core record of the 13C/12C ratio of atmospheric CO2 in the past two centuries. Nature, 1986. 324: p. 237-238.
IPCC, Climate Change - The IPCC Scientific Assessment. ed. J.T. Houghton et al. 1990, Cambridge University Press: Cambridge, pp. 364.
Boden, T.A., P. Kanciruk, and M.P. Farrel, TRENDS '90 - A Compendium of Data on Global Change. 1990, Oak Ridge National Laboratory: Oak Ridge, Tennssee, pp. 257.
Jaworowski, Z., Ancient atmosphere - validity of ice records. Environ. Sci. & Pollut. Res., 1994. 1(3): p. 161-171.
Schwander, J., et al., The age of the air in the firn and the ice at Summit, Greenland. J. Geophys. Res., 1993. 98(D2): p. 2831-2838.
Slocum, G., Has the amount of carbon dioxide in the atmosphere changed significantly since the beginning of the twentieth century? Month. Weather Rev., 1955(October): p. 225-231.
Callendar, G.S., On the amount of carbon dioxide in the atmosphere. Tellus, 1958. 10: p. 243-248.
Wagner, F., et al., Century-scale shifts in Early Holocene atmospheric CO2 concentration. Science, 1999. 284: p. 1971-1973.
IPCC, Climate Change 2001: The Scientific Basis., ed. J.T. Houton et al. 2001, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 892.
Mann, M.E., R.S. Bradley, and M.K. Hughes, Global-scale temperature patterns and climate forcing over the past six centuries. Nature, 1998. 392: p. 779-787.
Soon, W., et al., Reconstructing Climatic and Environmental Changes of the past 1000 years: A Reappraisal. Energy & Environment, 2003. 14: p. 233-296.
McIntyre, S. and R. McKitrick, Corrections to the Mann et al. (1998) proxy data base and Northern hemispheric average temperature series. Energy & Environment, 2003. 14(6): p. 751-771.
Editorial, A., IPCC's ritual on global warming. Nature, 1994. 371: p. 269.
Maddox, J., Making global warming public property. Nature, 1991. 349: p. 189.




Abonează-te la Buletinul Informativ AIM pentru a fi anunţat imediat ce sunt publicate noi articole, şi nu numai: uneori, Buletinul Informativ AIM conţine informaţii care NU sunt publicate pe site-ul Active Information Media.

• Recomandări

Vezi mai jos şi alte articole recomandate.

Vă rugăm să apreciaţi acest articol cu o notă, în  zona galbenă  de mai jos. Arătaţi-le celorlalţi vizitatori aprecierea dvs. pentru acest articol.

Alege o notă de mai jos: nota 10 nota 9 nota 8 nota 7 nota 6 nota 5 nota 4

Articolele originale publicate de AIM se află sub incidenţa licenţei tip "Creative commons", adică: • Preluarea materialelor este permisă (chiar şi pe forumuri) dar trebuie să fie însoţită de menţionarea sursei (http://roaim.co.nr); • Preluarea materialelor în scopuri comerciale este permisă doar cu anunţarea şi aprobarea prealabilă a AIM. • Dacă alteraţi, transformaţi sau reconstruiţi un alt material pe baza informaţiilor furnizate, puteţi distribui munca rezultată doar ?n condiţiile unei licenţe identică cu prezenta.

Despre autor Redactia AIM a publicat aceasta serie de articole scrise de Cristian Muresan

Recomandări:

Isteria încălzirii globale Incalzirea globala ar trebui privita ca o problema care necesita o rezolvare imediata din partea noastra, sau, aceasta este o stare normala in evolutia Pamantului? Poate ca ar trebui sa reflectam mai mult asupra actiunilor noastre. nota 9.35 din 1987 vizite

Peste 4.000 vizite Profeţie: Vanga despre misiunea planetară a României Profeţia a fost ?nregistrată pe bandă de magnetofon. Vanga i-a indicat nepoatei sale, Diana, să dezvăluie această profeţie la data de 24 ianuarie 2005 şi mesajul să ajungă ?n Rom?nia. nota 9.43 din 7373 vizite

Cele mai comentate articole: