Dispozitivele orgonice, o certitudine? - Partea I

Nu ştiu prea bine cum să încep, astfel încât să nu trezesc suspiciuni şi antipatii chiar de la începutul articolului, astfel încât cititorul să-l privească cu repulsie şi să-l abandoneze după doar câteva rânduri. Totuşi, aş dori ca cititorul să parcurgă cu puţină răbdare rândurile următoare, dându-mi ocazia să spun până la cap ceea ce am de spus.

Pentru cei care nu cunosc prea bine istoria voi încerca o mică introducere. Orgonul, energia primordială, CHI, MANA, PRANA, care ne înconjoară, care scaldă întreg universul, cunoscută şi utilizată din vremuri de mult apuse, acoperite de praful dens al uitării, este readus la viaţă prin studii ştiinţifice de către Wilhelm Reich, considerat în mediile actuale ca "Părintele Orgonului".

Wilhelm Reich, una dintre cele mai cunoscute figuri ale dizidenţei Freudiene, după publicarea în 1933 a cărţii "Psihologia de masă a fascismului", simţind că se află în pericol, în 1939 se mută în Statele Unite. Din 1940 începe studiul Orgonului, construind primele acumulatoare orgonice, fondând mai apoi, în 1942 "Institutul Orgon". Ca urmare a articolelor despre Orgon, publicate în 1947 în "The New Republic" şi în "Harpers", intră în conflict cu FDA - Administraţia Medicamentelor şi Alimentelor, care, interzice practicile medicale pe bază de Orgon.

Ulterior, în 1955, acuzat de încălcarea acestei interdicţii, Reich este trimis pe o perioadă de doi ani în închisoare, unde, cu doar o zi înainte de eliberare moare subit în urma unui infarct. în 1956 FDA arde majoritatea publicaţiilor şi a studiilor despre Orgon, iar laboratoarele lui Reich cad victimă distrugerii.

în afară de acumulatorii de Orgon, cu care a început cercetările şi care puteau fi utilizaţi cu succes în tratarea diverselor boli, printre care şi cancerul, Wilhelm Reich a construit şi bine cunoscutul Tun de Nori (Cloud Buster), instrument capabil să controleze la nivel zonal clima producând modificări semnificative, chiar radicale ale condiţiilor meteo în zona în care acţiona. Referitor la acest aspect al muncii sale de cercetare, într-unul din puţinele studii rămase, Wilhelm Reich spunea că tehnologiile pe bază de Orgon, cu efecte asupra mediului, este recomandat a se studia cu foarte mari precauţii din partea operatorului, datorită extraordinarei concentraţii de energie din jurul acestora şi recomanda ca experimentele să se facă în principiu pe o altă planetă, datorită consecinţelor care pot lua aspecte catastrofale.

în natură, spune Reich, există două tipuri de Orgon: un Orgon pozitiv, benefic, vital, dar şi un Orgon negativ, mult mai uşor de obţinut şi foarte greu de eliminat din spaţiul în care se concentra. La un moment dat, au avut mari probleme în institut cu acumulările necontrolate de Orgon negativ, încât s-au înregistrat chiar decese ale operatorilor.

Ca rezultat al acestui episod, Reich construieşte un purificator de Orgon cu ajutorul căruia reuşeşte eliminarea Orgonului negativ. De menţionat este faptul că acest Orgon negativ este staţionar şi de sine stătător, odată produs într-o incintă, el ramâne activ acolo timp îndelungat. Orgonul negativ nu se poate elimina dintr-un spaţiu închis prin ventilarea spaţiului respectiv ci doar prin purificarea atmosferei în care s-a dezvoltat, transformându-l în Orgon pozitiv.

Ulterior, Don şi Carol Croft, înaintează în anul 2000 teoria purificării, şi a generării Orgonului cu ajutorul orgonitelor, amestecuri metalice, într-o matrice de răşini epoxidice, cu o bază de cristale de cuarţ. Plecând de la orgonite, Don şi Carol Croft dezvoltă şi un purificator atmosferic, o versiune activă a celebrului Cloud Buster al regretatului Wilhelm Reich.

în lumea materială, perceptibilă, există trei regnuri de bază: regnul animal, regnul vegetal şi regnul mineral (neconsiderat ştiinţific drept un regn, deoarece se consideră inert, lipsit de viaţă), convieţuind după reguli bine precizate încă de la crearea lumii. Ceea ce leagă şi unifică într-un tot unitar cele trei regnuri este chiar energia care vibrează în tot şi în toate, "Orgonul". în cele ce urmează ne vom ocupa în special de regnul mineral şi mai cu seamă de reprezentanţii lui cei mai de seamă, cristalele.

Cristalele sunt formaţiuni minerale ordonate, bine definite, cu axe şi planuri de simetrie caracteristice, născute şi dezvoltate în măruntaiele Pământului. Ne place să privim un cristal, ne îmbie cu frumuseţea, perfecţiunea, forma şi culoarea lui, ne simţim atraşi de el şi avem instinctiv tendinţa de a-l atinge. în anumite situaţii tendinţa de contemplare şi de atingere degenerează în tendinţă de posesie, sau mai rău în obsesia posesiei, cu orice preţ şi cu orice risc.

V-aţi gândit vreodată la aceste aspecte ale interacţiunii dintre regnul animal şi cel mineral? Dorim să facem un cadou special cuiva şi căutăm să alegem cu mare atenţie o bijuterie care conţine şi un cristal, neapărat natural. Grea alegere, dificilă decizie, dar, deodată, din multitudinea de exponate, ceva, poate nu chiar atât de spectaculos, ne atrage atenţia, senzaţia se amplifică şi dintr-o dată ne simţim decişi. Absolut decişi. Cumpărăm bijuteria respectivă, o oferim persoanei căreia îi era destinată, iar aceasta nu se mai desparte de ea. Interesant? Poate da, poate nu, dar se întâmplă. Luaţi o oarecare altă bijuterie la nimereală şi veţi constata că nu are acelaşi efect ca prima, aleasă cu multă grijă.

Căutând bijuteria potrivită intraţi în rezonanţă cu cristalul care rezonează cel mai aproape de vibraţia corespunzătoare atât cumpărătorului, cât şi a celui căruia îi este destinată. Odată aleasă cu multă grijă bijuteria, cristalul acesteia va memora stările sufleteşti de mulţumire şi bucurie, transformându-le şi transmiţându-le sub forma unor senzaţii subtile plăcute, către persoana căruia i-a fost destinată.

Cristalele sunt, structural vorbind, o imagine mărită a celulei de bază. Forma vizibilă a cristalului reprezintă însăşi proiecţia mărită a celulei de cristalizare de bază. în tratamentele homeopate se utilizează cantităţi foarte mici de soluţii cristaline, deoarece se consideră că în momentul utilizării componentului respectiv, disocierea acestuia în microelementele de bază (celulele de bază) crează efecte vibraţionale similare cristalului iniţial.

Datorită structurii ordonate, cristalele sunt sensibile la diferite game de vibraţii, prin vibraţii înţelegând orice fel de energie nestatică, plecând de la undele de foarte joasă frecvenţă şi până la manifestările energetice ale energiilor subtile. Pe lângă aceasta, cristalele beneficiază şi de o vastă memorie în care sunt stocate, sub formă energetică toate experienţele "trăite" de către acestea.

Cristalele sunt bune amplificatoare energetice, numai că, în stare brută şi în mâinile unor neiniţiaţi, pot deveni arme cu două tăişuri. în momentul în care se doreşte lucrul cu un cristal, acesta trebuie mai întâi purificat şi apoi programat, astfel încât să facă ceea ce noi dorim. Luaţi un câine de rasă sau nu, fără nici un minut de dresaj la activ, explicaţi-i comanda pe care doriţi să o execute şi aşteptaţi să acţioneze singur, din bun simţ. Rezultatul va fi catastrofal. După un an, doi de dresaj, reluaţi experimentul şi veţi observa schimbarea. Exemplul este puţin cam deplasat, iar asemănarea grotescă. îmi cer scuze, dar faptele sunt cam asemănătoare în esenţă.

Neprogramat şi nepurificat, cristalul va lucra haotic. El va colecta din jurul său fluxuri energetice diferite, atât pozitive, cât şi negative, pe care le va filtra prin prisma memoriei sale interne, le va amplifica şi le va trimite în planurile energetice superioare (astral şi cauzal), de unde acestea, reflectate, se vor întoarce şi vor fi manifestate în planul fizic. A lucra cu cristale înseamnă a-ti asuma deplina responsabilitate vis-?-vis de modificările voite sau întâmplător-aleatoare care decurg din activarea şi folosirea acestora.

în anii '50 Wilhelm Reich a plătit cu viaţa dorinţa de a transforma medicina ştiinţifică, bazată exclusiv pe tratarea efectului, într-o medicină apropiată de tratarea cauzelor generatoare de efecte, o medicină străveche, ce urmăreşte restabilirea echilibrului energetic al întregului corp, nu doar o restabilire temporară a echilibrului energetic al zonei afectate, aşa cum obţinem în urma tratamentelor medicamentoase convenţionale. După aproximativ 30-40 de ani, se revine brusc, exploziv pot spune, la vechile teorii, luând amploare o campanie puternică de promovare a dispozitivelor orgonice active, pe bază de cristale de cuarţ (dispozitivele Reich erau dispozitive pasive, de captare şi acumulare).

Odată cu dezvoltarea generatoarelor orgonice pe bază de cristale de cuarţ, ia amploare dezvoltarea şi comercializarea în masă a dispozitivelor radionice, dispozitive rezonatoare în gama undelor de foarte joasă frecvenţă (unde cunoscute şi sub denumirea ELF - Extra Low Frequency). Pentru cei mai puţin informaţi, undele electromagnetice ELF în domeniul 6-10 Hz corespund frecvenţelor cerebrale în domeniul alfa-teta, frecvenţe generatoare de stări psihice.

[ continuare în partea doua ]

Despre autor

sebi