Fericirea din 2007

Tratatul de aderare a României la UE a fost semnat până în prezent de 18 ţări membre UE, respectiv : Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Polonia, Austria, Suedia, Estonia, Letonia, Lituania, Grecia, Malta, Cipru, Spania, Italia, Marea Britanie, Irlanda şi Portugalia.

Ca să o spunem direct, tratatul de la Roma şi amendamentele sale ulterioare decretează că odată ce Bruxelles-ul a câştigat o poziţie de putere asupra statelor semnatare, acea putere nu mai poate fi niciodată pierdută, chiar dacă nu vă place. Este exact ceea ce se numeşte în mod oficial "acquis-ul comunitar".

Corupţie şi putreziciune până la vârf

Este deja cunoscut că cel puţin 10 % din bugetul anual (de 90 miliarde Euro) al Uniunii Europene se pierde prin fraude şi management defectuos. Paul van Buiten a fost auditorul UE care a demonstrat în 1999 că guvernul european condus de Jacques Santer s-a făcut vinovat de fraudă, declanşând cel mai mare scandal financiar din istoria Europei. Van Buiten a reuşit să arate că miliarde de euro au fost "deturnaţi" de către membrii elitei UE, printre care şi comisarul european Edith Cresson care a avut grijă să "binecuvanteze fianciar" chiar şi pe dentistul personal.

În privinţa UE, avem de-a face cu o junglă de interese financiare întreţesute sub masca birocraţiei. Acesta este un adevăr pe care numai orbii nu-l observă. Corupţia europeană este privită ca un act "normal", intrinsec unei supra-structuri bazată pe interese economice şi politice.

UE a câştigat susţinerea sinceră şi deschisă a politicienilor de pretutindeni tocmai pentru că le garantează supravieţuirea şi îi susţine financiar prin deturnare de fonduri chiar şi dacă ei cad de la putere în ţările lor de origine. Tony Blair se consideră un viitor preşedinte al Europei, odată ce va pierde puterea în Marea Britanie.

Philip Day face o analiză dureroasă dar exactă a situaţiei Marii Britanii, care se dovedeşte uluitor de similară cu cea a României. În cele ce urmează am extras câteva din opiniile sale.

"Există un grup de persoane din această ţară (Marea Britanie, nota AIM) care este foarte hotărât să desfiinţeze statul Britanic prin orice mijloace posibile. Ei caută să introducă comunismul în toată Europa, de fapt acest Mare Guvern european, în care conducătorii ignoră cu bună ştiinţă nevoile şi dorinţele popoarelor componente.

Multe dintre aceste "specimene" pot fi gasite în mass-media, guvern, serviciile civile, justiţie, cultură şi în multe alte domenii, şi sunt bine "ancorate" în instituţiile respective. Singurul scop al acestor oameni este instaurarea comunismului european, oficial numit Uniunea Europeană. Dacă stai să te gândeşti şi să analizezi modul de funcţionare al instituţiilor UE, vei ajunge la aceleaşi concluzii ca şi mine.

UE este întruparea ideală a dorinţelor acestor oameni cu "inimi străine" care depun toate eforturile pentru a submina din temelii statul. Aceştia au fost foarte eficienţi în a-şi croi drum până în cele mai înalte poziţii de putere decizională sau de influenţă. "Producţiile" pe care ei le-au pregătit pentru noi, le citim în ziarele noastre în fiecare zi, le urmărim în fiecare seară la televizor.

Folosindu-şi din plin "talentele", au reuşit să ne facă să ne cerem scuze şi să ne fie ruşine cu trecutul nostru ca popor. Au distorsionat şi mutilat dreptul nostru la liberă exprimare, şi au reusit să cucerească şi să corupă instituţiile noastre. Aşa cum demonstrez în noua mea carte, în care dau şi nume, aceşti oameni merită o soartă de trădător, şi cu siguranţă o vor avea.

Nu te lăsa păcălit de ceea ce ţi se spune despre UE. Aceasta construcţie geopolitică este în mod potential o profundă ameninţare pentru stabilitatea şi ordinea de pe continent şi din întreaga lume, fără exagerare. Poate părea draguţ şi roz la început, dar se aruncă un fin praf în ochii noştri pentru a ascunde caracterul totalitar al acestei Noi Ordini.

În articolul 12, capitolul 5 din Protocolul despre Privilegii şi Imunităţi ale UE, se specifică faptul că întregul personal guvernamental european are imunitate totală, pe viaţă, pentru toate actele şi angajamentele semnate sau realizate de aceştia, iar aici se includ zecile de mii de birocraţi şi personalul civil care fac parte din structurile de conducere ale Uniunii. Toţi aceştia au asigurată imunitatea totală, pe viaţă, împotriva pedepsirii lor pentru orice ar putea face.

Aceasta este valabil şi pentru poliţia europeană, Europol, şi comandanţii şi soldaţii noii armate europene. Toate clădirile, birourile, înregistrările, arhivele şi notiţele aparţinând Uniunii Europene sunt inviolabile şi nu pot fi cunoscute sau inspectate de public. Aşa încât întregul personal care serveşte UE se afla deasupra legii, şi exact asta au semnat politicienii (pe care noi, poporul, i-am împuternicit) în tratatele de aderare la UE.

Imensa majoritate a oamenilor habar n-au despre aceste aspecte. O entitate ca Uniunea Europeană, care şi-a făcut o misiune constantă din a elimina orice consultare populară în privinţa acţiunilor sale, care nu permite accesul presei la consultările interne, şi care a cadorisit cu imunitate pe viaţă întregul personal (civil şi militar) împotriva acuzaţiilor pentru orice acţiuni trecute sau viitoare ale acestora, o astfel de entitate este cel puţin suspectă. Ce poate urmări un guvern ca acesta, cu astfel de puteri? Pentru ce şi-au asigurat toate acestea?

Un astfel de monstru politic este aproape sigur că-şi va folosi puterile pe care şi le-a conferit, împotriva propriilor cetăţeni. Dacă nu credeţi, cercetaţi istoria şi observaţi că toate regimurile totalitare şi-au asigurat astfel de puteri înainte de a declara război propriilor cetăţeni. Istoria se repetă. Se întamplă din nou."

Este absolut uimitor cum analiza cercetătorului britanic Philip Day se pliază perfect pe cazul României. Acesta a realizat un excelent documentar care se focalizează pe mecanismele de culise din interiorul UE. Filmul se numeşte "Adevarata faţă a Uniunii Europene" şi a fost produs în 2004.

Cel mai frumos vis al viitorului

UE se auto-proclamă "cel mai frumos viitor", dacă citeşti printre rânduri. Dar, în culise, există un alt plan, o altă agendă, a cărei îndeplinire se urmăreşte pas cu pas. Comunitatea Economică Europeană (CEE) a început pentru Marea Britanie sub forma unui acord de liber-schimb comercial, în 1972. Astăzi, UE avansează periculos de mult pe drumul său de a deveni un superstat federal, având o singură monedă, un singur sistem de legi, o singură armată, forţe poliţieneşti proprii, chiar şi un steag propriu.

În acest nou documentar în care apar comentatori şi personal intern din UE, autorul Philip Day aduce în atenţie istoria şi scopurile Uniunii Europene, ca şi implicaţiile profunde pentru cetăţeanul britanic obişnuit. Indiferent dacă sunteţi pro sau contra integrării în UE, acest film pune întrebări incomode pe care mass-media oficială le trece sub tăcere.

Întrebarea finală pe care oricine şi-o poate pune este: oare poporul suveran va permite distrugerea propriului stat consimţind să fie condus de o autocraţie europeană ne-aleasă democratic şi care nu poate fi controlată? Sau acest popor îşi va impune legal punctul de vedere împotriva propriilor politicieni pentru a păstra ţara independentă, flexibilă, liberă, puternică şi prosperă?

Nimeni nu îndrăzneşte să o numească trădare

Pe 1 ianuarie 1973, conservatorul premier britanic Edward Heath a adus Marea Britanie în Piaţa Comună. El a asigurat Parlamentul şi poporul britanic prin declaraţii explicite că suveranitatea britanică nu va fi afectată şi că este doar un parteneriat comercial.

Apoi au început să apară diferite documente care arătau fără echivoc că Edward Heath cunoştea încă de atunci toate implicaţiile a ceea ce făcuse el. Într-un interviu BBC din 1998, el a admis că ştia că Marea Britanie semnase, de fapt, pentru intrarea într-o Europă Federală.

Prin amendamente succesive ale Tratatului de la Roma, Piaţa Comună originală s-a transformat gradat în Uniunea Europeană de azi. Poporul Britanic nu şi-a dat niciodată consimţământul, şi nici nu a înţeles pe deplin implicaţiile aderării la UE. Majoritatea sunt prea sătuli de politică pentru a mai avea curiozitatea de a face cercetări.

Motivul pentru care guvernele britanice succesive au fost singurii administratori naţionali care au indus în eroare şi au minţit deliberat propriul electorat este pentru că îşi dădeau seama că poporul britanic ar fi fost oripilat şi nu ar fi tolerat distrugerea şi pierderea controlului în propria ţară.

Noul Reich

În 1942, în timpul celui de-al doilea război mondial, un grup de economişti germani s-au întalnit la o conferinţă din Berlin ca să discute un nou concept de integrare politică europeană controlată de nazişti. Conferinţa s-a numit "Comunitatea Economică Europeană". Sună bine? Mai târziu, în 1944, deşi Germania a recunoscut inevitabila înfrângere, acţiunile de integrare politică a Europei din partea naziştilor au continuat. Marea întrebare care se punea la Berlin era: "Cum poate Germania să domine pacea când ea pierde războiul?"

Tratatul de la Roma care a dat naştere UE a fost semnat în 1957. Mulţi dintre arhitecţii care au "fabricat" acest tratat erau foşti nazişti. Tratatul şi amendamentele ulterioare sunt foarte aproape de planurile naziste de federalizare a Europei, de distrugere a Angliei, şi de dominare a întregii Europe de către Germania. Pentru nimeni nu mai este un secret faptul că Germania este motorul Uniunii Europene, nu numai la nivel economic, dar şi politic.

Vă sună familiar?

Uniunea Europeană este pe cale să-şi construiască o nouă armată europeană care va fi capabilă de acţiuni autonome. Această armată va influenţa stabilitatea militară pe care NATO o asigura Europei şi va permite celor două euro-super-puteri principale (Germania şi Franta) - care deja au demonstrat în trecut că au abuzat de statutul lor de forţă pentru a-şi atinge scopurile economice, declanşând cele două războaie mondiale - să "facă legea" în Europa.

Noua poliţie federală europeană, Europol, are puterea de a opera oriunde în zona Europeană. Ofiţerii şi agenţii săi sunt apăraţi de o imunitate totală, pe viaţă, împotriva oricăror acuzaţii pentru actele lor, conform Articolului 12, Capitolul 5 al Protocolului despre Privilegiile şi imunităţile UE.

Ofiţerii Europol au puterea de a aresta preventiv şi de a extrăda, în ciuda legilor britanice curente, care interzic în mod specific astfel de acţiuni. Sub puterea tratatelor internaţionale, legea britanică este invalidată de legea europeană.

Sediul central Europol adăposteşte aproape 400 de ofiţeri şi se află în vechea clădire fortificată a Gestapo-ului din Haga. Planurile de extindere a forţelor Europol ţintesc spre o suplimentare a acestor efective cu încă câteva sute de poliţişti, cu toţii înarmaţi şi cu acces liber şi neîngrădit în orice zonă a Europei. Unul dintre şefii Europol este fostul ofiţer german de poliţie, Jorgen Storbeck.

Azi, politicienii francezi şi germani pun în pericol echilibrul şi stabilitatea Europei cu o nouă Germanie mare, ca putere dominantă. Atenţie, se întâmplă din nou...

continuare în partea a II-a

Despre autor

Andrei Comanescu este redactor AIM