O nouă piaţă comună

Europa şi America au hotărât: piaţă comună

La sfarsitul lunii aprilie 2007, Statele Unite şi Uniunea Europeană au semnat un acord pentru formarea unui parteneriat economic comun. Măsura se vrea o iniţiativă concretă pentru formarea unei pieţe comune americano-europene. Prima consecinţă: reducerea costurilor de călătorie pentru zborurile transatlantice.

Cele două părţi au stabilit formarea unui "consiliu economic" care să se focalizeze pe convergenţa legilor în domenii esentiale ca proprietatea intelectuală, servicii financiare, şi evident industria de automobile. Scopul este reducerea costurilor pentru dezvoltarea comerţului între cele două părţi.

Prin Jose Manuel Barroso (preşedintele Comisiei Europene - guvernul U.E.), partea europeană şi-a declarat satisfacţia că Statele Unite au recunoscut rolul principal al omului în declanşarea încălzirii globale, demonstrând astfel, încă o dată, că interesele economice comune nu ţin cont de interesele legitime ale popoarelor (vezi şi Apocalipsa, după ONU).

Noua Ordine Mondială se ascunde

Cu toate că această mişcare surprinzătoare şi importantă în viaţa economică a planetei a fost făcută publică, mass-media de propangandă nu i-a acordat atenţia aproape deloc, subiectul central rămânând, de câteva luni bune, presupusa încălzire globală.

În timp ce populaţia este bombardată non-stop cu dezbateri pe tema schimbării climei, acţiuni politice de o importanţă economică planetară sunt trecute cu vederea de principalii actori din domeniul mass-mediei.

Iniţiatorii şi arhitecţii unicei ordini mondiale au lucrat "pe brânci" în spatele cortinei, departe de atenţia publicului, planificând o erodare gradată dar evidentă a suveranităţii naţionale pe calea aîa-numitei "armonizări" a tuturor laturilor vieţii (economice, sociale, culturale şi de mediu).

Astfel de măsuri (de armonizare şi eliminare a diversităţii) asigură obţinerea de profituri şi mai mari pentru cei puţini, pe spatele celor mulţi care vor plăti tot mai mult. În plus, se va intensifica controlul asupra societăţii pentru a se perpetua la nesfârşit această stare de robie modernă (vezi şi Paradigmă şi conspiraţie).

Singurii beneficiari ai distrugerii diferenţelor economice, culturale şi sociale dintre naţiuni sunt membrii elitei corporatiste globale - proprietarii şi acţionarii marilor corporatii transnaţionale (câteva sute de oameni) care concentrează în acest moment peste 90 % din bogăţia financiară mondială.

Uniunea Europeana (U.E.) a fost folosită mereu ca "scuză" şi mecanism pentru această globalizare "armonizatoare", devenind acum un adevărat guvern federal supranaţional al Europei. De-a lungul anilor, ceea ce a fost iniţiat doar ca un simplu acord (tratat) de liber schimb comercial (vezi şi Ce nu ştiaţi despre UE), a devenit încet-încet (dar sigur) o autoritate monolitică generalizată peste întreaga regiune.

"Caracatiţa" UE vrea să dicteze acum şi în domeniile esenţiale pentru a-şi desăvârşi un control total: sănătatea publică, politicile sociale, transportul, justiţia, agricultura, energia, coeziunea economico-socială, mediul, comerţul intern şi extern şi protecţia consumatorului.

Recent a fost evidenţiat faptul că globaliştii europeni ca Tony Blair (premierul Marii Britanii) şi Angela Merkel (cancelarul Germaniei) caută să impună "pe ascuns" anumite responsabilităţi din Constituţia Europeană fără a ţine cont de respingerea ei masivă de către cetăţenii cu drept de vot. Surse din cabinetul Britanic au avertizat că se fac uriaşe presiuni asupra Comisiei Europene pentru a "înscăuna" un preşedinte ne-ales de cetăţeni, ci numit, pe o perioadă de 5 ani, şi care să fie reprezentantul Europei pe plan mondial.

Deja este acceptat faptul că anumite reforme preconizate a avea loc înainte de 2009, cu scopul de a întări Parlamentul European, ar putea submina posibilitatea statelor membre de a ieşi de sub incidenţa legilor U.E., aşa cum face Marea Britanie în prezent, punând astfel capăt defunitiv suveranităţii naţionale.

Christopher Booker şi Richard North, autorii "Marii decepţii", o istorie a U.E., concluzionează că cele 27 de naţiuni membre în uniune au cedat de bunăvoie propria suveranitate ca urmare a îndeplinirii unui plan atent elaborat şi pus în aplicare "pe ascuns", fără dezbatere publică reală. "O lovitură de stat foarte înceată: cea mai spectaculoasă din istorie".

Cei doi autori trec în revista efectele Tratatului de la Roma: "În acest fel s-a instalat marea decepţie. De acum încolo, adevăratul scop, integrarea politică, va fi deliberat ascuns în spatele aşa-numitei integrări economice. Construirea Europei va fi prezentată sub forma creşterii comerţului şi a locurilor de muncă".

Mai mult, cunoscuţi disidenţi ca Vladimir Bukovksy au avertizat că există un plan al elitei mondiale de a deturna scopul şi natura U.E. pentru a o transforma întrun superstat de tip socialist sovietic care va elimina puterile naţionale individuale pentru a crea un corp guvernamental care nu poate fi controlat de populaţie şi care nu are reprezentativitate directă.

În anul 2003, BBC a dat publicităţii documente incredibile care dovedeau că atât conceptul de Uniune Europeană, cât şi cel al banului european (EURO), erau rezultatul direct al hotărârilor secretului grup Bilderberg. Cu 50 de ani înainte de naşterea monezii unice EURO, grupul Bilderberg, expert în regizarea de importante evenimente ascunse, făcuse deja planurile în detaliu.

Dar U.E. nu este singura uniune din lume. Există un plan bine stabilit de a crea o aşa-numită Uniune Nord Americană, plan pus la punct de cunoscuta elită parazită, renumitul Consiliu al Relaţiilor Externe (Council on Foreign Relations - C.F.R.).

Uniunea Nord Americană iniţiata de C.F.R. face o pereche extraordinară cu Uniunea Europeană realizată de grupul Bilderberg. În "Construirea unei Comunităţi Nord Americane", document intern al C.F.R., se dă o importanţă deosebită grupului Bilderberg pentru formarea unor comisii şi consilii private pentru a conduce politicile dintre Canada, Mexic şi Statele Unite.

"Pentru a asigura un aport de energie creativă în eforturile de integrare Nord Americană, cele 3 guverne vor folosi serviciile unor grupuri independente de consilieri. Aceste grupuri vor fi compuse din persoane eminente din afara guvernelor, care vor avea grijă ca să fie respectate termenele stabilite pentru o perioadă de mai mulţi ani. Aceste grupuri se vor ocupa de explorarea creativă a unor noi idei pentru o perspectivă Nord Americană şi vor fi vocea publică a Americii de Nord. De asemenea, o abordare complementară va fi stabilirea de grupuri independente care se vor întâlni regulat pentru a pune în aplicare liniile directoare ale grupului Bilderberg în ceea ce priveşte relaţiile Nord Americane..."

La fel ca şi în cazul U.E., începuturile Uniunii Nord Americane - NAFTA şi GATT - au fost "vândute" populaţiei sub forma unor acorduri de liber schimb comercial. Suntem martorii instalării aşa-numitului "Parteneriat de Securitate şi Prosperitate" (P.S.P.) hotărât de liderii S.U.A, Mexicului şi a Canadei, fără consultarea instituţiilor care reprezintă naţiunile respective.

Un raport canadian descrie P.S.P. ca "un cadru internaţional pentru cooperare trilaterală şi bilaterală în America de Nord" care "nu este un tratat internaţional formal" şi nici "un acord legal". Atunci cum de lucrează înalţi oficiali ai agenţiilor federale americane împreună cu alţi oficiali din celelalte două state? De ce acest proces, aceste hotărâri, nu sunt dezbătute în singura instituţie de reprezentare naţională americană, Congresul S.U.A.?

Recent au fost publicate câteva documente ce atestă faptul că anumite legi administrative ale S.U.A. sunt re-scrise "în secret", fără dezbatere publică, pentru a se "integra" şi "armoniza" cu cele din Mexic şi Canada, la fel cum s-a întâmplat în cazul Uniunii Europene. Ecoul integrării României în U.E. încă nu s-au stins, şi noi cunoaştem cu toţii această situaţie: nimeni nu ne-a întrebat dacă dorim ca legile noastre să fie modificate după modelul european.

Documentele conţin referinţe despre 13 grupuri de lucru care fac parte dintro infrastructura organizată, fiind delegaţi din Departamentul de Stat, Comerţ, Trezorerie, Agricultură, Energie, Sănătate, Transport, etc. Robert Pastor este autorul unei cărţi care promovează infiinţarea Uniunii Nord Americane ca guvern regional şi adoptarea AMERO ca monedă unică în America de Nord, înlocuind astfel dolarul şi peso.

Mai credeţi că aceasta este doar o "teorie" a conspiraţiei?

La orizont se întrevăd şi alte "motive" pentru care ar trebui formată Uniunea Nord Americană: o criză financiară mondială, "prezisă" de fostul economist-şef de la Banca Mondială, Joseph Stiglitz, şi un dolar total devalorizat care abia mai poate rivaliza cu peso mexican.

Însă declinul economic al S.U.A. este cauzat chiar de politicile globaliste de sărăcire a americanilor, impuse de Fondul Monetar International (F.M.I.) şi Banca Mondială, care însă sunt mereu prezentate publicului ca "salvatoare", iar sfaturile acestora - de o valoare "inestimabilă", dacă ştii să citeşti printre rânduri.

Cei doi vampiri globalişti (F.M.I şi Banca Mondială) au stors lumea a treia de orice resurse, iar acum şi-au îndreptat atenţia spre lumea civilizată.

Moneda unică şi "noua ordine economică" sunt paşi uriaşi spre guvernunarea globală. În timp ce Europa şi-a făcut o monedă unică solidă, zilele dolarului american par a fi numărate. Dar nu poate fi o surpriză forţarea unei monezi unice pan-americane din moment ce însuşi dolarul este tipărit de o corporaţie privată.

În anul 1988, revista The Economist avea pe copertă un titlu de articol surprinzător: "Pregăteşte-te pentru Phoenix", ilustrat de o imagine a păsării Phoenix care se află deasupra unei grămezi de bancnote care ard. Articolul afirmă că "30 de ani de acum înainte, americanii, europenii şi multi alţii din alte ţări bogate, îşi vor plăti cumpărăturile cu aceeaşi monedă".

Articolul continuă cu afirmaţia că suveranitatea naţinilor va fi pierdută odată cu adoptarea noii monezi unice.

"Zona phoenix-ului va impune constrângeri drastice guvernelor naţionale. Nu va mai exista politică monetară naţională. Cantitatea de monedă unică va fi fixată de o bancă centrală, urmaşă a F.M.I., care va stabili şi rata inflaţiei. Fiecare ţară va trebui să se împrumute de bani pentru a contrabalansa un eventual deficit bugetar. Aceasta înseamnă pierderea suveranităţii economice."

Articolul se încheie cu îndemnul de a accepta noua monedă unică, atunci când va apare, în anul 2018.

Să mai amintim doar că ân 2004, Robert Mundell, unul dintre arhitecţii monezii europene, a îndemnat la îmbrăţişarea unei monezi unice globale. Întrun interviu din ziarul francez Liberation, Mundell spune: "Odată cu dezvoltarea Euro şi datorită instabilităţii sale în raport cu dolarul, Europa, S.U.A. şi puterile Asiatice ar trebui să se uneasca şi să creeze un nou sistem monetar internaţional".

În 2006, Bank For International Settlements (B.I.S.) a publicat un document care îndeamna la abolirea monezilor naţionale în favoarea adoptării unui model global. B.I.S. este este strâns legată de grupul Bilderberg, fiind controlată de o elită formată din oameni cu putere de decizie din toate instituţiile bancare mondiale. Important de ştiut este faptul că John Maynard Keynes, poate cel mai influent economist din toate timpurile, dorea ca B.I.S. să fie închisă pentru că era folosită la spălarea banilor destinaşi Germaniei Naziste în timpul celui de-al doilea război mondial.

În concluzie, se pare că suntem martorii înfiinţării gradate a unui sistem economic global, bazat pe o monedă unică, iar acest proces este susţinut intens de grupul Bilderberg, C.F.R. şi F.M.I. Evident că totul se va încheia cu instalarea unui guvern unic mondial.

Se cunoaste deja faptul că apariţia rapidă a unui guvern planetar ar fi respinsă prompt de populaţie, astfel că un plan de adoptare gradată, în paşi mărunţi, a etapelor necesare, adică o abordare ascunsă, "pe furiş", este cheia succesului în această privinţă.

Richard N. Gardner scria în 1974 în revista Foreign Affairs: "Această "casă a noii ordini mondiale" va trebui să fie construită începand de la temelie, şi nu de sus. Se va auzi o larmă zgomotoasă, confuză, dar în cele din urmă [ea] va eroda definitiv suveranitatea naşionala, bucată cu bucată, realizând astfel mult mai mult decât dacă s-ar înfiinţa peste noapte". Remarcăm aici că atât în compararea guvernului mondial cu o casă, cât şi în descrierea procesului de realizare a acestuia, sunt folosiţi termeni specifici francmasoneriei. Oare de ce nu e o surpriză?

Întro manieră similară, Zbigniew Brzezinski, fost consilier la Agenţia de Securitate Naţională a S.U.A., arăta spre "regionalizare" ca o cheie pentru realizarea globalizării, adresându-se la Forumul despre Starea Lumii în 1995: "Condiţia prealabilă pentru instalarea globalizării, adevărata globalizare, este regionalizarea progresivă [graduală], pentru că în acest fel trecem la unităţi mai mari, mai cooperante".

Despre autor

Andrei Comanescu este redactor AIM